ICCJ. Decizia nr. 3313/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.3313/2010
Dosar nr. 10117/1/2009
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra contestaţie în anulare de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1760 din 22 noiembrie 2004, Tribunalul Sălaj, secţia civilă, a admis în parte contestaţia formulată de reclamantele K.A. şi K.M.A. în contradictoriu cu Primarul oraşului Simleu Silvaniei.
A anulat dispoziţia nr. 800 din 30 iunie 2004, prin care a fost respinsă notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 şi a stabilit dreptul reclamantelor la restituirea în natură a imobilelor construcţii şi terenuri, înscrise în C.F. 3007 Şimleu Silvaniei, nr. top. 1908,1907,1910 şi 1926.
A obligat pârâtul să emită dispoziţie de restituire în natură a imobilelor.
A respins ca nefondată cererea reclamantelor de acordare a despăgubirilor băneşti pentru construcţiile demolate, în cuantum de 3.000.000.000 lei.
Apelul declarat de Primarul oraşului Şimleu Silvaniei a fost admis prin Decizia nr. 454 din 18 aprilie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, care a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a respins contestaţia, cu motivarea că terenul face obiectul legilor fondului funciar, iar reclamantele nu pot solicita direct în instanţă despăgubiri pentru construcţiile demolate dacă procedura administrativă nu a fost finalizată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 1305 din 12 februarie 2007, a admis recursul declarat de reclamante, a casat Decizia dată în apel şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că aceasta nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită, respectiv asupra cererii privind acordarea de măsuri reparatorii pentru construcţia demolată.
În rejudecare, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 157 din 6 iunie 2008, a admis în parte apelul declarat de reclamante şi în tot apelul declarat de primar şi a schimbat sentinţa, în sensul respingerii acţiunii.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantelor suma de 775 lei, cheltuieli parţiale de judecată.
Curtea de apel a reţinut că printr-o nouă dispoziţie, emisă la data de 29 iunie 2007, Primarul oraşului Şimleu Silvaniei a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă de locuit înscris în C.F. 3007, nr. top. 1908.
Cum reclamantele şi-au exprimat în mod expres voinţa de a nu ataca în justiţie această dispoziţie, reclamantele nu au interes actual de a solicita despăgubiri.
Prin Decizia nr. 6423 din 9 iunie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanta K.M.A. şi pârâtul Primarul oraşului Şimleu Silvaniei împotriva acestei decizii.
Instanţa supremă a reţinut că Primarul oraşului Şimleu Silvaniei a motivat în termen apelul declarat, iar precizările depuse în al doilea ciclu procesual nu reprezintă un nou apel.
Aplicabilitatea art. 8 din Legea nr. 10/2001 este justificată de hotărârile nr. 1357 din 17 noiembrie 2000 şi 981 din 27 aprilie 2001 ale Comisiei judeţene Sălaj de fond funciar, care atestă reconstituirea în favoarea reclamantelor a dreptului de proprietate asupra suprafeţelor de teren în litigiu.
Cum ulterior s-a emis o nouă dispoziţie, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru construcţia demolată, Înalta Curte a constatat că instanţa de apel a reţinut în mod corect că stabilirea de măsuri reparatorii pentru acelaşi imobil ar echivala cu o dublă despăgubire.
Instanţa supremă a mai constatat că apelul reclamantelor a fost admis doar sub aspectul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată şi că pârâtul datora aceste cheltuieli, în raport de culpa sa procesuală.
Împotriva acestei decizii, la data de 14 decembrie 2009, K.M.A. a formulat contestaţie în anulare.
Invocând dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestatoarea a arătat că dezlegarea dată pricinii în recurs este rezultatul unei erori materiale, deoarece stabileşte în mod eronat că actele de la filele 37-49 din dosarul Tribunalului Sălaj demonstrează că reclamantei i s-ar fi recunoscut dreptul de proprietate asupra terenurilor.
Contestaţia în anulare este nefondată, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Contestaţia în anulare specială, reglementată de dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., poate fi folosită atunci când dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greşeli materiale.
Greşeala materială la care se referă textul de lege invocat este greşeala evidentă, cu caracter procedural, în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, pe care judecătorul a comis-o în mod involuntar în cadrul procedurii de soluţionare a recursului, prin neobservarea de către instanţă a unui act de procedură, cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată.
In cauză, contestatorii nu invocă o greşeală materială, adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecăţii în recurs, critica acestora vizând faptul că instanţa a dat o anumită dezlegare pricinii, interpretând greşit înscrisurile aflate la dosar.
Or, aceasta nu reprezintă o eroare materială în sensul art. 318 teza 1 C. proc. civ., ci eventual, ar putea constitui o eroare de judecată privind aprecierea probelor şi reţinerea situaţiei de fapt, a cărei analizare şi remediere nu este posibilă pe calea contestaţiei în anulare.
Prin urmare, contestaţia în anulare se va privi ca nefondată şi va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D ECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea K.M.A. împotriva deciziei nr. 6423 din 9 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 20010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3335/2010. Civil. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 3309/2010. Civil → |
|---|
