ICCJ. Decizia nr. 332/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 332/2010
Dosar nr. 1471/3/2008
Şedinţa publică de la 25 ianuarie 2010
Deliberând, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 8668 din 19 noiembrie 2008, a admis contestaţia formulată de reclamanţii M.A.M.J., C.A. şi H.O.M., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, şi pe cale de consecinţă : a dispus restituirea în natură către reclamante a imobilelor situate în Bucureşti, precum şi terenul aferent acestora de 742,54 mp.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond reţinut că, trei apartamente din imobilul situat în Bucureşti, nu au fost vândute, ele se află în proprietatea unităţii deţinătoare. În atare situaţie reclamantele au dreptul la restituirea apartamentelor nr. 4 situat la etajul 1, nr. 5 şi 6 situate la mansardă, precum şi a terenului aferent acestora în suprafaţă de 742,54 mp.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin decizia nr. 192 din 25 martie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, împotriva sentinţei civile nr. 1668 din 19 noiembrie 2008, în contradictoriu cu reclamanţii: M.A.M.J., C.A. şi H.O.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamantele au notificat pârâtul pentru restituirea imobilului prin notificarea nr. 1313 din 24 aprilie 2001, deci cu mai mult de 8 ani.
Pârâtul-apelant, în calitate de unitate deţinătoare a imobilului în litigiu, avea obligaţia de a soluţiona notificarea, indiferent dacă reclamantele şi-au dovedit sau nu prin probe temeinicia cererii.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece :
- Instanţa de apel a respins în mod eronat ca nefondat apelul Municipiului Bucureşti, cu motivarea că reclamantele au notificat unitatea deţinătoare a imobilului în litigiu, cu notificarea nr. 1313 din 2 aprilie 2001;
- S-a mai reţinut de instanţa de apel că Municipiul Bucureşti, în calitate de unitate deţinătoare, avea obligaţia de a soluţiona notificarea în termen de 60 de zile, chiar dacă reclamantele şi-au dovedit sau nu prin probe temeinicia cererii;
- Termenul de 60 de zile prevăzut de Legea nr. 10/2001, este un termen de recomandare şi nu unul imperativ.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi art. 24 alin. (1), (3) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură, iar persoana îndreptăţită poate ataca în justiţie actul emis, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În speţă, reclamantele au notificat pârâtul pentru restituirea imobilului situat în Bucureşti, cu notificarea nr. 1313 din 2 aprilie 2001, deci cu mult peste termenul de 60 de zile enunţat mai sus. Acest termen de 60 de zile este un termen de decădere şi nu de recomandare.
Susţinerea pârâtului referitoare la faptul că termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiei unităţii deţinătoare de a se pronunţa asupra cererii de restituire poate avea două referinţe, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare, şi că este un termen de recomandare nu poate fi reţinută.
Posibilitatea completării probatoriului, până la soluţionarea notificării, prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001 reprezintă o facilitate acordată de legiuitor persoanelor îndreptăţite şi nu facilitate pentru unitatea deţinătoare de a tergiversa sine die soluţionarea notificării.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în consecinţă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar General, împotriva deciziei nr. 192/A din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 336/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 328/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
