ICCJ. Decizia nr. 709/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 709/2010
Dosar nr. 2498/62/2008
Şedinţa de la 8 februarie 2010
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 277/D din 19 septembrie 2008, a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele P.A., G.I.M. şi F.R.I., prin mandatar C.O., toate cu domiciliul ales la domiciliul mandatarului, reprezentate în instanţă de avocat L.V., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor, reprezentat convenţional de D.G.F.P. Braşov, cu sediul în Braşov Municipiul Braşov, reprezentat legal de Primar, reprezentat în instanţă de consilier juridic V.C. şi de consilier juridic T.M., V.A. şi M.R., ambii domiciliaţi în Braşov, reprezentaţi în instanţă de avocat G.C.M. şi de avocat S.H.M., acţiune având ca obiect revendicare imobiliară.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, pentru toate imobilele care intră sub incidenţa acestei legi, persoanele îndreptăţite pot obţine repararea prejudiciului cauzat numai în condiţiile acestei legi, sub sancţiunea pierderii dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, conform art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. Că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, acţiunea în revendicarea imobilelor preluate fără titlu, formulată în condiţiile dreptului comun (art. 480 – 481 C. civ.; art. 6 din Legea nr. 213/1998), nu poate fi primită, ea fiind inadmisibilă.
S-a mai reţinut că, de vreme ce reclamantele au uzat de dispoziţiile legii speciale de reparaţie pentru a-şi valorifica drepturile pe care le au asupra imobilului în litigiu, s-a apreciat că valorificarea acestor drepturi nu se poate analiza şi pe calea unei acţiuni ulterioare de revendicare promovată în condiţiile reglementate de dreptul comun.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin decizia civilă nr. 29/Ap din 3 martie 2009, a respins apelul declarat de reclamantele P.A., G.I.M. şi F.R.I., împotriva sentinţei civile nr. 277 din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Braşov, pe care a păstrat-o.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, în ce priveşte compararea de titluri, în condiţiile Legii nr. 10/2001, nu se poate solicita compararea de titluri potrivit dreptului comun, pentru că, alegând calea legii speciale, apelantele trebuie să se supună regulilor actului normativ mai sus menţinut. Că, procedural, prin compararea de titluri s-ar ajunge la eludarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în condiţiile Legii nr. 112/1995. Or, foştii chiriaşi se bucură de protecţia textului art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs reclamantele: P.A., G.I.M. şi F.R.I., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece :
- Acţiunea reclamantelor trebuia admisă în parte, respectiv pentru constatarea preluării abuzive şi a păstrării de către reclamante a dreptului de proprietate, constatare care ulterior putea îndreptăţi la o acţiune de comparare de titluri pe calea dreptului comun.
- Susţinerea că prin compararea de titluri s-ar putea ajunge la eludarea contractelor de vânzare-cumpărare, nu constituie argumente pentru inadmisibilitatea acţiunii formulate de reclamante.
- Instanţa de apel nu a analizat justeţea motivelor invocate de instanţa de fond pentru respingerea acţiunii ca inadmisibilă, ci a venit cu argumente noi pentru respingerea acţiunii reclamantelor.
- Prin analizarea pe fond a cauzei dedusă judecăţii, se poate concluziona dacă acţiunea este admisibilă sau nu.
Recursul declarat de reclamante nu este fondat.
Obiectul litigiului îl constituie imobilul situat în municipiul Braşov, compus din casă cu trei camere, dependinţe şi teren în suprafaţă de 994,25 mp. Imobilul a constituit obiectul dreptului de proprietate al numitei P.A., fiind dobândit de aceasta, cu titlu de cumpărare, în anul 1941. Din evidenţele de Carte Funciară, acest imobil a fost preluat de Statul Român, cu titlu de expropriere în anul 1978. Ulterior, imobilul-casă a fost vândut pârâţilor V.A. şi M.R., în condiţiile Legii nr. 112/1995, iar terenul în suprafaţă de 994,25 mp a fost atribuit acestora în condiţiile Legii nr. 18/1991.
Cum reclamantelor le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu, motivat de faptul că acesta a fost înstrăinat în condiţiile Legii nr. 112/1995, reclamantele au uzat de dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a imobilului mai sus menţionat.
Într-o atare situaţie, respectiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, acţiunea în revendicare a imobilelor preluate fără titlu, formulată de reclamante în condiţiile dreptului comun (art. 480 – 481 C. civ., art. 6 din Legea nr. 213/1998) nu mai poate fi primită, ea fiind inadmisibilă.
Prin urmare, reclamantele au uzat de dispoziţiile legii speciale de reparaţie pentru a-şi valorifica drepturile pe care le au asupra imobilului în litigiu. Valorificarea aceloraşi drepturi nu se poate realiza şi pe calea unei acţiuni ulterioare de revendicare prevăzută în condiţiile reglementate de dreptul comun.
Analizând întregul material probator, instanţa de apel în mod judicios a statuat că după apariţia Legii nr. 10/2001 reclamantele nu mai puteau solicita compararea de titluri potrivit dreptului comun, deoarece, alegând calea legii speciale, ele trebuiau să se supună rigorilor acesteia.
Titlul de proprietate pe care pârâţii îl deţin asupra imobilului în litigiu, contractele de vânzare-cumpărare, s-a consolidat prin neatacarea acestuia în justiţie, in condiţiile prevăzute de lege.
Instanţa de apel a analizat justeţea motivelor invocate de instanţa de fond, dar, în acelaşi timp, a invocat motive noi pentru a dovedi faptul că acţiunea reclamantelor este inadmisibilă.
Pentru toate cele reţinute, Înalta Curte, constată că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în consecinţă, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele P.A., G.I.M. şi F.R.I., prin mandatar C.O., împotriva deciziei nr. 29 din 3 martie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 829/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 336/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
