ICCJ. Decizia nr. 3355/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3355/2010
Dosar nr. 1454/85/2008
Şedinţa publică din 31 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 97/2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 1454/85/2008 a fost admisă în parte acţiunea reclamanţilor M.G. şi M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. şi s-a dispus anularea parţială a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 99/2008 Şelimbăr în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii care va fi calculată la o valoare de 20 Euro/mp, echivalentul în lei la cursul din ziua plăţii.
S-a dispus anularea parţială şi a hotărârii nr. 100/2008 a aceleiaşi comisii în ceea ce priveşte suprafaţa expropriată cu nr. top. 365/10/3 care a fost stabilită la 2233 mp conform expertizei tehnice şi a schiţei anexe întocmite de experţii P.M., F.I.D. şi H.V. precum şi în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor care a fost calculată la o valoare de 20 Euro/mp, echivalentul în lei la cursul din ziua plăţii.
S-au menţinut restul prevederilor hotărârilor atacate şi s-au respins celelalte cereri.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că reclamanţii sunt proprietarii parcelei cu nr. cadastral 365/10 teren arabil în suprafaţă de 10.000 mp situat în extravilanul comunei Şelimbăr.
În vederea executării lucrărilor la obiectivul de investiţii „Varianta de ocolire a Municipiului Sibiu – Tronson 1 şi Tronson 2" s-a dispus exproprierea unei suprafeţe de 875 mp teren arabil din parcela identificată mai sus, cu numere cadastrale noi 365/10/2 şi respectiv 365/10/3.
Expropriatorul a stabilit prin hotărârile atacate o despăgubire în cuantum de 27.712 lei, reclamanţii nefiind de acord cu această sumă, fapt consemnat în cuprinsul hotărârilor.
Potrivit concluziilor experţilor suprafaţa real afectată de lucrări este de 2333 mp faţă de cea de 875 mp stabilită de expropriator şi s-a propus exproprierea prin formarea a trei corpuri funciare, astfel:
Nr. cad. 365/10/1 de 7667 mp ce rămâne la proprietar,
Nr. cad. 365/10/2 de 100 mp ce se expropriază,
Nr. cad. 365/10/3 de 2233 mp ce se propune spre expropriere.
Valoarea de circulaţie a imobilului a fost stabilită la 20 Euro/mp.
Pârâtul a formulat obiecţiuni la expertiză însă argumentele aduse pentru combaterea concluziilor acesteia nu sunt pertinente şi au fost înlăturate de experţi prin răspunsurile date la filele 90 şi 102 din dosar. În ceea ce priveşte solicitarea de dezmembrare prin formarea a două corpuri funciare de câte 5000 mp, experţii au declarat că nu se justifică exproprierea unei suprafeţe atât de mari întrucât suprafaţa rămasă dintre stâlpul de medie tensiune şi parcela expropriată poate fi utilizată având acces pe drumul de exploatare vecin.
S-a constatat că este întemeiată parţial acţiunea, reclamanţii trebuind să fie despăgubiţi la valoarea reală a imobilului expropriat, aşa cum stipulează art. 44 alin. (3) din Constituţie, art. 1 din Legea nr. 33/1994 şi nu în ultimul rând, art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce priveşte suprafaţa expropriată, tribunalul a considerat că se impune a fi de 2233 mp care, conform expertizei, sunt inutilizabili.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii M.G. şi M.M. şi Statul Român prin C.N.A.D.N.R. iar prin Decizia civilă nr. 121 din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia s-au respins apelurile reţinându-se următoarele:
Este adevărat că în cuprinsul raportului de expertiză cei trei experţi prezintă două metode pentru determinarea valorii de piaţă a terenului, respectiv metoda comparaţiei prin bonitare şi metoda comparaţiei directe.
În concluziile finale ale raportului de expertiză, cei trei experţi, în urma analizării valorilor obţinute în raportul de evaluare, stabilesc valoarea despăgubirilor în funcţie de valoarea de piaţă a terenului expropriat ca fiind de 20 Euro/mp.
Răspunzând obiecţiunilor reclamanţilor, experţii au arătat că actele de vânzare la care au făcut referire reclamanţii nu sunt limitrofe terenului învecinat, că sunt contracte în zonă datând din aceeaşi perioadă şi cu 5 Euro/mp iar cel mai apropiat teren s-a vândut cu 15 Euro/mp. Au mai precizat că sentinţele prezentate de reclamanţi se referă la terenuri în imediata apropriere a Municipiului Sibiu, care au o altă valoare şi căutare pe piaţa imobiliară şi au conchis că îşi menţin opinia din raportul de expertiză iniţial (f. 102 – 103 dosar fond).
În condiţiile în care experţii au analizat din perspectiva unor criterii specifice valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanţilor, luând în considerare inclusiv contractele de vânzare-cumpărare şi sentinţele la care se face referire în apelul reclamanţilor, Curtea apreciază că în mod corect şi cu respectarea dispoziţiilor art. 26-27 din Legea nr. 33/1994 s-a reţinut de tribunal că valoarea despăgubirilor la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii este de 20 Euro/mp. Ca atare, criticile aduse în acest sens de apelanţii reclamanţi nu pot fi primite, cu atât mai mult cu cât aceştia nu aduc argumente pertinente care să justifice stabilirea unui alt cuantum al despăgubirilor.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 198/2004 modificată şi completată, în materia exproprierii transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere, sau, după caz, la data consemnării acestora în condiţiile acestei legi.
Pârâtul nu a făcut dovada plăţii sau consemnării despăgubirilor în conformitate cu p revederile art. 8 din aceeaşi lege, astfel că nu se poate vorbi în speţă de faptul că a intervenit transferul dreptului de proprietate.
Prin urmare, nu se poate susţine ca temei nici faptul că valoarea din raportul de expertiză reprezintă o valoare de la o dată ulterioară transferului dreptului de proprietate, încălcându-se prevederile legale în materie, acest motiv de apel formulat de pârât fiind nefondat.
Nefondate sunt şi criticile aduse hotărârii primei instanţe pentru exproprierea suplimentară şi acordarea de despăgubiri pentru diferenţa până la 2333 mp.
Sub acest aspect, Curtea reţine că, într-adevăr, nu poate fi contestat faptul că exproprierea suprafeţelor în cauză s-a făcut în baza unor proiecte tehnice puse la dispoziţie de furnizorii de utilităţi.
Chiar şi aşa legea, respectiv dispoziţiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 permite instanţei ca în raport cu situaţia reală să aprecieze şi asupra necesităţii exproprierii unor suprafeţe mai mari decât cele stabilite în hotărârile comisiei de specialitate.
În raportul de expertiză întocmit în faţa instanţei de fond experţii au concluzionat că suprafaţa real afectată de lucrări este de 2333 mp. Ulterior, la solicitarea instanţei de apel aceştia au precizat că această suprafaţă ca urmare a exproprierii rămâne izolată, fără acces şi greu de exploatat (f. 24).
Având în vedere starea de fapt pe care o relevă experţii cât şi dispoziţiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, Curtea apreciază că soluţia primei instanţe este corectă şi cu privire la exproprierea unei suprafeţe mai mari decât cea stabilită de Comisia Locală Şelimbăr de aplicare a Legii nr. 198/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs atât C.N.A.D.N.R. SA reprezentând Statul Român cât şi reclamanţii M.G. şi M.M.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel recurenta C.N.A.D.N.R. SA în reprezentarea Statului Român, a solicitat modificarea hotărârii instanţei de apel în sensul de a respinge solicitarea privind exproprierea unei suprafeţe de teren mai mari decât cea expropriată.
Se susţine astfel că hotărârea recurată este nelegală sub aspectul stabilirii exproprierii suplimentare şi acordarea de despăgubiri pentru diferenţa de suprafaţă până la 2333 mp.
Exproprierea terenurilor, (susţine recurenta) s-a făcut avându-se la bază proiecte tehnice prin care s-a stabilit suprafaţa de teren supusă exproprierii, necesară pentru montarea stâlpilor de înaltă tensiune. În cazul de faţă, (arată recurenta) suprafeţele de 775 mp şi 100 mp sunt afectate de lucrarea care se va efectua (montarea stâlpului).
Recurenţii M.G. şi M.M. au criticat hotărârea instanţei de apel prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea ei în ce priveşte valoarea despăgubirilor la suma de 56.621,91 Euro respectiv 24,27 Euro/mp pentru suprafaţa expropriată de 2333 mp.
Recurenţii au susţinut că valoarea despăgubirilor pentru imobilele expropriate trebuie să acopere atât valoarea reală a terenului cât şi prejudiciul produs prin expropriere potrivit art. 26 alin. (1), art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 33/1994.
Or, susţin recurenţii, valoarea despăgubirilor în varianta aleasă de instanţe este prejudiciabilă, întrucât metoda de calcul a despăgubirilor ţine doar de aprecierea excepţiilor şi de variaţia pieţei imobiliare la momentul efectuării expertizei, ori valoarea despăgubirilor trebuia comparată cu preţul altor imobile aflate în aceeaşi situaţie.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reţine că recursurile sunt nefondate.
Expertiza tehnică efectuată în cauză (filele 56 – 65 dosarul instanţei de fond), a concluzionat că suprafaţa afectată real de expropriere este de 2333 mp, iar valoarea despăgubirilor în funcţie de valoarea de piaţă a terenului expropriat este de 320 Euro/mp, respectiv de 171.825 lei pentru suprafaţa de 2333 mp.
Faţă de concluziile expertizei, care a identificat suprafaţa reală ce este afectată de expropriere în raport de chiar proiectele tehnice puse la dispoziţie de furnizorii de utilităţi, instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 24, art. 25, art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 33/1994.
Cum exproprierea vizează efectuarea lucrărilor la obiectivul de investiţii „Varianta de ocolire a municipiului Sibiu – Tronson 1 şi Tronson 2" şi cum expertiza efectuată în cauză a identificat suprafaţa reală de teren ce este afectată, instanţa de apel a făcut o legală interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 24-27 din Legea nr. 33/1995.
Prin prisma acestor dispoziţii legale şi a celor expuse, nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care ambele recursuri fiind nefondate urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii M.G., M.M. şi pârâta Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, împotriva deciziei nr. 121/A din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3350/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 335/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
