ICCJ. Decizia nr. 3412/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3412/2010
Dosar nr. 37607/2/2005
Şedinţa publică din 2 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1034 din 19 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a dispus respingerea contestaţiei formulate de I.M. şi I.N.D. în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 100 din 20 septembrie 2004 a fost respinsă notificarea nr. 623/N din 24 august 2004 formulată de petenţii I.M. şi I.N. cu motivarea că nu a fost dovedită calitatea lor de moştenitori.
În cadrul contestaţiei, contestatorii şi-au probat calitatea de moştenitori ai defunctului, însă din contractul de donaţie nr. 680/446 din 31 august 1996 rezultă că autorul contestatorilor a donat imobilul situat în Câmpina, compus din suprafaţa de 2158 mp teren, situaţie în care aceştia nu au dovedit că imobilul care a făcut obiectul notificării s-a aflat în patrimoniul autorului lor, la momentul preluării.
Prin Decizia civilă nr. 229 din 12 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti instanţa a dispus următoarele:
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei I.M.
A admis apelul declarat de apelanţii - contestatori I.M. şi I.N.D., domiciliaţi în Câmpina, judeţ Prahova împotriva sentinţei civile nr. 1034 din 19 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. 2576/2004, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., cu sediul în Bucureşti, sector 1.
A schimbat în tot sentinţa tribunalului, în sensul că:
A respins contestaţia formulată de I.M., ca fiind de o persoană lipsită de calitate procesual activă.
A admis contestaţia formulată de contestatorul I.N.D.
A anulat Decizia nr. 100 din 20 septembrie 2004 şi a obligat pe intimata A.V.A.S. să emită o nouă decizie prin care să propună contestatorului acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru anexa în suprafaţă de 8 mp şi terenul în suprafaţă de 1776 mp, situate în municipiul Câmpina.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
Curtea a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei - contestatoare, analizând cu prioritate acest aspect.
Proprietarul imobilului la momentul preluării în proprietatea statului era I.C., astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de donaţie autentic nr. 680/446 din 31 august 1955, iar în baza certificatului de moştenire nr. 728 din 28 august 1986 de pe urma acestuia a rămas ca unic moştenitor I.N.D. (în calitate de fiu), soţia sa, petenta I.M., fiind străină de succesiune prin neacceptare.
În atare împrejurare, în lipsa calităţii de moştenitor acceptant, aceasta nu a justificat legitimare procesuală activă, nefiind persoană îndreptăţită în temeiul legii, aspect pe care, de altfel, l-a şi recunoscut, graţie poziţiei exprimate de apărătorul său.
În ce priveşte apelul promovat, în raport de criticile formulate, Curtea a apreciat că acesta este fondat, pentru argumentele ce urmează a fi arătate.
Astfel, în mod eronat a reţinut tribunalul că în cauză nu s-au administrat dovezi din care să rezulte că, la momentul preluării imobilul nu s-a aflat în patrimoniul autorului apelantului – contestator, de vreme ce prin contractul de donaţie autentic nr. 660 /446 din 31 august 1955, transcris sub nr. 398 din 5 noiembrie 1955 la Grefa Tribunalului Raional Câmpina, acesta a dobândit în proprietate de la tatăl său (numitul I.O.N.) terenul în suprafaţă de 2158 mp, situat în Câmpina, supus ulterior exproprierii prin Decretul nr. 263 din 26 iulie 1976.
Ca atare, a reieşit fără putinţă de tăgadă din probele administrate că, la data exproprierii proprietarul terenului era I.N.C., autorul petentului, conform certificatului de moştenitor anterior menţionat.
În raport de susţinerile apelantului în sensul că, fiind ocupat cu construcţii, terenul nu poate fi restituit în natură şi, prin urmare că administrarea expertizei nu a mai apărut ca fiind utilă cauzei, Curtea apreciază că critica vizând acest aspect nu s-a mai impus a fi cercetată.
Pe de altă parte, s-a apreciat că, într-adevăr, la momentul emiterii deciziei a cărei anulare se solicită au fost nesocotite prevederile Legii nr. 10/2001 şi ale Normelor metodologice de aplicare a acestora, aprobat prin HG nr. 498/2003.
Astfel cum a rezultat din cuprinsul dispozitivului deciziei, măsura respingerii notificării a fost fundamentată de împrejurarea că „nu au fost depuse actele doveditoare ale calităţii de moştenitori a petenţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 din lege".
Din înscrisurile administrate nu a rezultat, însă, că între părţi s-a purtat corespondenţă pe aspectul caracterului insuficient sub aspect probator al documentaţiei anexate alăturat notificării, deşi s-a susţinut de către reprezentantul A.V.A.S. că „identificarea imobilului se face prin acte ce trebuiau depuse… alăturat notificării" (fila 24, dosar fond).
Cum unitatea deţinătoare a imobilului, deşi a sesizat necesitatea completării probelor ce au susţinut cererea de restituire, nu a notificat persoanei îndreptăţite acest aspect, menit a conduce la corecta soluţionare a petiţiei şi nu a adresat acestora invitaţia de a susţine personal pretenţia în faţa organelor sale de conducere, aceasta nu s-a putut prevala de neîndeplinirea de către petent a cerinţelor art. 22 din Legea nr. 10/2001, şi nici de dispoziţiile art. 23 din lege, respectiv art. 23.2 din Norme, ce reglementează prorogarea termenului înăuntrul căruia urma a fi fost soluţionată notificarea.
În consecinţă, în temeiul art. 296 şi urm. C. proc. civ., Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei I.M., a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa tribunalului în sensul că a respins contestaţia formulată de I.M., ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesual activă, a admis contestaţia formulată de contestatorul I.N.D., a anulat Decizia nr. 100 din 20 septembrie 2004 şi a obligat pe intimata A.V.A.S. să emită o nouă decizie prin care să propună contestatorului acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi p lată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru anexa în suprafaţă de 8 mp şi terenul în suprafaţă de 1776 mp, situate în din municipiul Câmpina.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S. criticând-o pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 nemodificate, raportat la art. 22.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 referitoare la nedovedirea dreptului de proprietate aşa cum stabilesc dispoziţiile mai sus citate, contestatorii neprobând în nici un fel proprietatea asupra imobilului solicitat.
Solicită admiterea recursului motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 1 şi art. 312 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
La termenul din 9 ianuarie 2008 instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin lipsa părţilor, cauza fiind repusă pe rol din oficiu în vederea discutării perimării conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ.
La termenul din 2 iunie 2010, instanţa din oficiu a pus în discuţia părţilor excepţia privitoare la perimarea recursului.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., recursul care a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an se perimă de drept. Deoarece cauza a rămas în nelucrare de la data de 9 ianuarie 2008, instanţa a constatat perimat recursul în temeiul textului de lege citat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 299/A din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3415/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3406/2010. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
