ICCJ. Decizia nr. 3420/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3420/2010
Dosar nr. 2317/85/2008
Şedinţa publică din 2 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 570 din 23 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu s-a dispus admiterea în parte a contestaţiei formulate de O.A. în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin C.N.A.D.N.
A fost anulată în parte hotărârea nr. 64 din 11 februarie 2008 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local al Municipiului Sibiu numai în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor şi a suprafeţei de teren expropriate.
S-a dispus exproprierea terenului situat în Sibiu, proprietatea contestatoarei, identificat cu nr. de parcelă nr. 3924/3/2 în suprafaţă de 111 mp şi nr. 3924/3/3 în suprafaţă de 230 mp teren arabil extravilan.
Au fost stabilite despăgubiri pentru aceste terenuri la valoarea a 34 Euro/mp, în sumă totală de 11.594 Euro.
Intimatul a fost obligat la plata despăgubirii de 11594 Euro contestatoarei cu deducerea sumei de 3515 lei stabilită iniţial de Comisie şi achitată contestatoarei.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
Legea nr. 198/2004 a stabilit cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale (art. 1). În art. 2 aceeaşi lege a declarat de utilitate publică toate lucrările de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale.
Art. 9 din aceasta lege a prevăzut că expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii stabilite se poate adresa instanţei judecătoreşti, acţiunea urmând a se soluţiona conform art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Ca urmare s-a constatat că prezenta acţiune a fost întemeiată numai în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea expropriatorului, nu şi în ceea ce priveşte nulitatea absolută a hotărârii, pentru că nu s-au identificat motive care să atragă această sancţiune.
Referitor la exproprierea efectivă, atât timp cât imobilul reclamantei a fost afectat de construirea unei autostrăzi sau drum naţional şi utilităţile necesare acestora nu s-a putut reţine că s-au încălcat dispoziţiile legale atunci când s-a hotărât exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Art. 44 alin. (3) din Constituţia României şi art.1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a prevăzut că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o justă şi prealabilă despăgubire, în caz contrar ar exista o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului.
În speţă, experţii desemnaţi de părţi şi de instanţă au arătat că terenul are o valoare tehnică şi de circulaţie de 145 lei, respectiv de 35 Euro/mp (f. 48) apropiată şi de valoarea notarială, motivat de împrejurarea, reţinută şi de instanţă, că aceste terenuri sunt terenuri agricole intravilane, cu utilităţile în apropiere, valorile de tranzacţionare crescând artificial în urma demarării lucrărilor la centura ocolitoare a Sibiului.
Prin aplicarea metodei comparaţiei prin bonitate preţul a fost stabilit la 145 lei/mp, iar prin metoda comparaţiei directe la 142 lei/mp.
Art. 26 din Legea nr. 33/1994 a arătat că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumul despăgubirilor experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
În art. 27 legea mai arată că, primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî.
În alineatul al doilea se arată că despăgubirea acordată de instanţă, nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.
Ca urmare, între aceste limite trebuie să se înscrie despăgubirea stabilită de instanţă - expropriatul a oferit 31,66 lei/mp, iar expropriatul a solicitat în faza negocierilor şi a judecăţii suma de 90 Euro/mp (f. 1 suma de 10000 de Euro pentru 111 mp).
În urma analizării tuturor probelor administrate instanţa a reţinut că o valoare de 35 de Euro/mp este satisfăcătoare.
Este adevărat că valoarea terenurilor în zona supusă exproprierii a crescut, însă aceste sume nu au reflectat valoarea intrinsecă a terenurilor (foste terenuri agricole, unele neexploatate), ci au reprezentat o creştere conjuncturală, astfel că nu s-a putut acorda valoarea solicitată de reclamantă.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei de a se expropria toată suprafaţa, aceasta a fost neîntemeiată. În urma exproprierii suprafaţa parcelei a fost mai redusă, dar nu s-a putut reţine o scădere a valorii care să justifice acordarea de despăgubiri pentru că a rămas totuşi o suprafaţă de 3559 mp suficientă şi pentru activităţi agricole, dar şi centru eventuale construcţii.
Ceea ce a fost întemeiat însă a fost faptul că a doua parcelă în care s-a dezmembrat terenul reclamantei, cea cu nr. 3924/3/3 de 230 mp, s-a impus a fi expropriată pentru că altfel ar fi rămas o suprafaţă prea mică pentru orice utilizare (vezi schiţa de la fila 57 plan de situaţie după expropriere).
Prin Decizia civilă nr. 67 din 30 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus respingerea apelului formulat de C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 570/2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
Starea de fapt corect a fost stabilită de către instanţa de fond şi care, de altfel, nu a fost contestată de către părţi, în urma analizei şi sintezei unui vast probatoriu constând din înscrisuri şi raport de expertiză tehnică judiciară.
În raport de cele reţinute în fapt de către instanţa de fond, Curtea a constatat că rezolvarea pe care această instanţă a dat-o cererii contestatoarei a purtat atributul temeiniciei şi legalităţii sub toate aspectele.
La situaţia de fapt stabilită, corect s-au aplicat normele legale incidente în cauză, respectiv disp. art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 raportat la art. 9 din Legea 198/2004.
Potrivit disp. art. 9 din Legea nr. 198/2004 aşa cum era în vigoare la momentul introducerii acţiunii, expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanţei judecătoreşti. Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirilor.
Întrucât în prezenta cauză, reclamanta a contestat cuantumul despăgubirilor stabilite de expropriator prin hotărârea 64 din 11 februarie 2008, în mod corect instanţa de fond a aplicat prevederile citate din Legea nr. 33/1994 stabilind cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului potrivit acestor texte legale, pentru suprafaţa expropriată.
Astfel, critica adusă hotărârii atacate cu privire la nerespectarea de către prima instanţă a disp. art. 9 alin. (3) din Legea nr. 184/2008, pentru modificarea Legii nr. 198/2004, a fost vădit nefondată.
În primul rând, acest text legal care arată că, la calcularea cuantumului despăgubirilor experţii şi instanţa de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate, a fost introdus abia la data de 31 octombrie 2008 când a fost publicată în M.Of. nr. 74 Legea nr. 184/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 198/2004, fiind astfel modificat alin. (3) al art. 9 din Legea 198/2004. Prin urmare, faţă de data introducerii acţiunii, 17 iunie 2008, aceste modificări nu au fost aplicabile în cauză conform principiului neretroactivităţii legii civile.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, motivat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând modalitatea de evaluare a despăgubirilor sub aspectul regimului juridic incident deoarece evaluarea imobilului făcută la 10 aprilie 2009, contrar art. 9 alin. (3) din Legea nr. 184/2008 obliga la stabilirea cuantumului despăgubirilor raportat la momentul transferului dreptului de proprietate.
Intimata O.A. a formulat concluzii scrise.
Examinând recursul declarat de intimat instanţa reţine că motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este neîntemeiat.
Astfel la epoca introducerii acţiunii, 17 iunie 2008, aplicabile în cauză în privinţa modalităţii de evaluare a despăgubirilor erau dispoziţiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 raportat la art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Textul art. 9 alin. (3) din această lege, potrivit cu care valoarea cuantumului despăgubirilor se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate, a fost introdus ulterior, la 31 octombrie 2008, publicat în M.Of. nr. 74, prin Legea nr. 184/2008 de modificare şi completare a Legii nr. 198/2004 şi prin urmare instanţa în mod corect a făcut aplicarea legii neputând aplica retroactiv o lege unor raporturi juridice guvernate de principiul activităţii legii în vigoare la epoca judecării cauzei.
În aceste condiţii recursul formulat de intimat este neîntemeiat şi urmează a fi respins în condiţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 167/A din 30 octombrie2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3424/2010. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3419/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
