ICCJ. Decizia nr. 3438/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3438/2010
Dosar nr. 5375/59/2006
Şedinţa publică din 3 iunie 2010.
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 30 ianuarie 2006 sub nr. 1324 la Judecătoria Arad, reclamanta E.R.C. Timişoara în nume propriu şi pentru O.M.S.S. Arad a chemat în judecată Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Arad, T.M.C., R.L., R.A., T.I. şi Ministerul Finanţelor Publice solicitând să se constate nulitatea absolută a tuturor actelor juridice subsecvente încheiate pentru apartamentele situate în imobilul din Arad, înscris în C.F. 6019 Arad cu nr.top 486/b şi 487/b transcris în C.F. 61069 Arad, respectiv: contract de vânzare nr. 4718/2000 încheiat în baza Legii nr. 112/2005 de R. Arad cu S.M.E. pentru apartamentul 1/a, înscris în C.F. individual nr. 61070 Arad, certificatul de moştenitor nr. 399/2001 în baza căruia T.M.C. a devenit proprietar asupra apartamentului, contractul de vânzare-cumpărare nr. 4685/2000 încheiat în baza Legii nr. 112/1995 cu D.E. pentru apartamentul 1/b înscris în C.F. nr. 61071 Arad, certificatul de moştenitor nr. 62/2002 în baza căruia T.M.C. a devenit proprietar asupra apartamentului 1/b, contractul de vânzare-cumpărare nr. 4196/1999 încheiat conform Legii nr. 112/1995 cu R.L. şi R.A. pentru apartamentul nr. 2 înscris în C.F. individual nr. 61072 Arad, contractul de vânzare-cumpărare nr. 4156/1999 încheiat în baza Legii nr. 112/1995 cu S.A. pentru apartamentul nr. 3 înscris în C.F. individual nr. 61073 Arad, certificatul de moştenitor nr. 432/2005 în baza căruia R.L. şi R.A. au devenit proprietari asupra apartamentului nr. 3, contractul de vânzare-cumpărare nr. 4932/2001 încheiat cu T.I. pentru apartamentul nr.4 înscris în C.F. individual 61074 Arad, repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul rectificării C.F. 6019 Arad prin înscrierea calităţii de proprietar şi punerea în posesie.
În subsidiar s-a solicitat, conform art. 41 alin. (2) din OUG nr. 94/2000 modificată să fie obligat Statul Român la despăgubiri prin echivalent.
Prin sentinţa civilă nr. 779 din 7 mai 2006, Tribunalul Arad, a respins acţiunea civilă exercitată de către reclamanta E.R.C. Timişoara în nume propriu şi pentru O.M.S.S. Arad împotriva pârâţilor Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Arad, T.M.C., R.L., în nume propriu şi în calitate de moştenitor al pârâtei T.I., R.A. şi Ministerul Finanţelor Publice pentru constatarea abuzivă a naţionalizării şi a nulităţii absolute a tuturor actelor subsecvente şi repunerea părţilor în situaţia anterioară de C.F.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut, că proprietar al imobilului în litigiu a fost S.S.S. cu centrul în Cluj, cu titlu de moştenitoare conform încheierii de C.F. nr. 1734/1931, ori acţiunea a fost introdusă de reclamantă în nume propriu şi pentru O.M.S.S. Arad reprezentantul acesteia având mandat de la A.S.S.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta E.R.C. Timişoara în nume propriu şi pentru A.S.S.S. România.
În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că, prin precizarea de acţiune de la termenul din 3 mai 2006 dintr-o eroare motivată acţiunea a fost formulată în numele O.M.S.S. Arad, denumirea corectă fiind A.S.S.S. România, mandatul de reprezentare fiind acordat de această parte care este continuatoarea S.S.S. care a activat pe teritoriul României anterior anului 1949, având sediul la Cluj, sub denumirea de O.M.S.S.
Prin urmare, fiind o asociaţie care se încadrează într-o structură organizatorică a unui cult religios, astfel cum rezultă din adresa nr. 9265/1992 a Secretariatului de Stat pentru Culte fiindu-i recunoscută personalitatea juridică, aceasta are calitatea procesuală activă în cauză.
A mai susţinut reclamanta că, aceasta are calitate procesuală activă în calitatea sa de Centru Eparhial şi potrivit dispoziţiilor Legii nr. 501/2002 care prevăd că cererile de retrocedare se depun prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult.
Prin întâmpinare, intimaţii R.L. şi R.A. au invocat inadmisibilitatea apelului declarat de A.S.S.S. România pentru considerentul că această entitate nu a fost parte în cauză.
Prin Decizia nr. 91/Ap din 26 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respins apelul declarat de E.R.C. Timişoara în nume propriu împotriva sentinţei civile nr. 779 din 7 iunie 2009 a Tribunalului Arad şi ca inadmisibil apelul declarat de E.R.C. Timişoara pentru A.S.S.S. România împotriva aceleiaşi sentinţe.
Apelanta a fost obligată să plătească intimatului T.M.C. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reţinut, în esenţă că, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 281 C. proc. civ., ci precizarea de acţiune reprezintă o modificare de acţiune prin care urma a fi introdusă în cauză o alte parte decât cea iniţială.
Or, potrivit art. 132 C. proc. civ., modificarea de acţiune se face la prima zi de înfăţişare aşa cum este definită la art. 134 C. proc. civ., ceea ce nu s-a respectat în speţă.
Pe de altă parte, din analiza înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că cele două entităţi sunt distincte ca denumire şi sediu, verificându-se dovada identităţii acestora, respectiv a schimbării de nume şi a succesiunii în drepturi.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs E.R.C. Timişoara, în nume propriu şi pentru A.S.S.S. invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând următoarele critici de nelegalitate.
E.R.C. Timişoara îşi legitimează calitatea procesuală activă prin aceea că în temeiul Legii nr. 501/2002 pentru aprobarea OUG nr. 94/2000, cererile de retrocedarea unor bunuri imobile se depun prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la comisia specială de retrocedare.
Conform dispoziţiilor concordatului nr. 4362 din 10 mai 1927, concordat prin care s-a propus recunoaşterea E.R.C. Timişoara, „Statul recunoaşte Bisericii Catolice, reprezentată prin legitimele ei autorităţi ierarhice, personalitate juridică conform dreptului comun al ţării".
Dintr-o eroare materială în precizarea de acţiune depusă la termenul din 3 mai 2006, acţiunea a fost formulată în numele O.M.S.S. Arad, denumirea corectă fiind A.S.S. din România, având centrul la Cluj
Precizarea de acţiune îndeplinea condiţiile pentru a fi admisă întrucât în filele de carte funciară originare, imobilele apar sub denumiri diferite, respectiv traduceri diferite în limba română din limba maghiară.
Din adresa nr.2022/1924 emisă de E.R.C. Timişoara în calitate de Administrator Apostolic, rezultă că organizaţia se numea anterior „S.M.S.", denumire schimbată în „S.S.S.".
Aceleaşi aspecte rezultă şi din declaraţia Asociaţiei „S.S.S." reînfiinţată la Budapesta după 1990 şi care atestă că aceasta este continuatoarea de drept a comunităţii existente înainte de 1948 pe teritoriul României.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauze spre rejudecare la instanţa de fond.
Verificând legalitatea hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Din actele aflate la dosar respectiv C.F. 6019 Arad, rezultă că proprietarul imobilului în litigiu a fost S.S.S. cu centrul în Cluj, cu titlu de moştenire conform încheierii nr. 1734/1931.
În speţă, acţiunea a fost promovată de E.R.C. Timişoara în nume propriu şi pentru O.M.S.S. Arad.
Conform art. 1 alin. (1) din OUG nr. 94/2000, imobilele preluate abuziv se retrocedează foştilor proprietari.
Or, proprietarul imobilului este S.S.S. cu centrul la Cluj.
Recurenta nu poate invoca dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., întrucât noţiunea de greşeală materială are înţelesul de eroare materială vizibilă săvârşită cu ocazia redactării hotărârii.
Pe calea precizată de textul de lege menţionat nu poate fi înlocuit un reclamant cu altul, această operaţiune reprezentând o modificare a cererii de chemare în judecată.
Din punct de vedere procesual, o atare modificare trebuia cerută până la prima zi de înfăţişare, or în speţă cererea a fost făcută peste acest termen.
Faţă de cele expuse, recursul declarat în cauză de E.R.C. Timişoara şi A.S.S.S. va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Ca părţi căzute în pretenţii potrivit art. 274 C. proc. civ., recurentele-reclamante vor fi obligate să plătească intimatului pârât T.M.C. suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu apărător conform chitanţei seria AR nr. 0000031 din 2 iunie 2010 emisă de Cabinet individual Avocatură, C.F. Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia inadmisibilităţii şi cea a nulităţii recursului invocată de intimatul T.M.C.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele E.R.C. Timişoara şi A.S.S.S. împotriva deciziei civile nr. 91 Ap din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă recurentele-reclamante la 5000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât T.M.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3440/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3437/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
