ICCJ. Decizia nr. 3445/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3445/2010
Dosar nr. 5545/97/2008
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 5545/97/2008 contestatorul N.I. a contestat dispoziţia nr. 1422/2008 emisă de Primarul Municipiului Deva solicitând obligarea acestuia să respecte procedura obligatorie stabilită şi prevăzută de art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) şi (2), art. 10 alin. (2) şi (7), art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1), (2), (3), (4), (5) şi (6) precum şi de art. 24 alin. (1) din Legea 10/2001 şi apoi, după parcurgerea acestei proceduri să emită o dispoziţie conformă cu reglementările de mai sus.
În motivare arată că dispoziţia a fost emisă fără respectarea prevederilor legale, este nulă de drept şi nu trebuie să producă efecte juridice.
La termenul de judecată din 05 noiembrie 2008 contestatorul a precizat că solicită ca Primarul să rezolve notificarea conform Legii 10/2001 şi nu faţă de modificările ulterioare cerând să-i fie acordate despăgubiri prin compensare.
Prin sentinţa civilă nr. 31/2009 Tribunalul Hunedoara a admis contestaţia, a anulat dispoziţia atacată şi a obligat intimatul să emită o nouă dispoziţie cu respectarea procedurii de invitare în scris a contestatorului la lucrările de soluţionare a notificării transmise de acesta.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că în soluţionarea notificării nr. 27/2002 transmisă de notificator, intimatul avea obligaţia de a-l invita pe contestator la sediul său atât pentru a-i da şansa susţinerii cererii cât şi pentru lămuriri cu privire la imposibilitatea restituirii în natură a terenului notificat ori compensării acestuia în natură cu bunuri ori servicii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul solicitând schimbarea acesteia şi obligarea intimatului să-i restituire în natură imobil teren şi materiale de construcţie preluate abuziv în anul 1970 fără despăgubiri.
În expunerea motivelor de apel se arată că instanţa nu s-a conformat notificării şi nici contestaţiei, aceasta fiind admisă numai sub aspectul obligării intimatului să-l invite la lucrările de soluţionare. Apreciază că o asemenea invitaţie este tardivă la fel ca şi dispoziţia care nu a fost emisă în 60 de zile de transmiterea notificării. În acest fel s-a încălcat termenul de soluţionare a petiţiei conform art. 52 din Constituţia României, contestatorul considerând că este îndreptăţit să obţină recunoaşterea dreptului/interesului şi repararea pagubei.
A mai arătat că instanţa nu s-a conformat nici deciziilor nr. XX din 19 martie 2007 şi LII din 05 iunie 2007 ale Î.C.C.J., Secţiile Unite.
A solicitat cheltuieli de judecată şi a invocat în drept dispoziţiile art. 282-298 C. proc. civ., Legea 10/2001, art. 52 alin. (1) din Constituţie.
Intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 111/A din 5 iunie 2009 a admis apelul declarat de contestatorul N.I. împotriva sentinţei civile nr. 31 din 4 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reţinut, că prima instanţă este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia împotriva dispoziţiei de respingere a cererii ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.
În speţă, prima instanţă, nu a soluţionat pe fond notificarea şi nu a verificat dacă măsurile reparatorii acordate prin dispoziţia atacată corespund situaţiei de fapt şi dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Deva criticând-o ca nelegală pentru următoarele considerente.
La termenul de judecată din data de 5 noiembrie 2008 contestatorul a apreciat ca nelegală dispoziţia emisă întrucât nu a fost respectat termenul de 60 de zile şi procedura prevăzută de lege, iar pentru cererea de acordare a unui teren în compensare nu a fost făcută nicio ofertă.
În aceste condiţii, contestatorul nu a dorit verificarea posibilităţii restituirii în natură a terenului prin administrarea unei probaţiuni în cauză, ci din punctul său de vedere, restituirea se impune prin prisma faptului că la momentul formulării notificării şi dacă aceasta era soluţionată în termenul de 60 de zile, terenul putea fi restituit în natură, nefiind afectat de amenajări urbanistice.
Pentru considerentele arătate recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi menţinerea sentinţei primei instanţe.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Determinant în calificarea cererii deduse judecăţii, este obiectul şi scopul pretenţiilor care în speţă, constă în restituirea în natură a suprafeţei de teren de 294 mp şi respectiv 857 mp, aşa cum rezultă din petitul acţiunii introductive de instanţă, imobilele înregistrate în C.F. 4690 Deva sub nr. topo 3388/1/2/2/1/1/4 de sub nr. de ord. A6, acestea fiind limitele investirii instanţei.
Prin urmare, critica recurentului că la termenul de judecată din data de 5 noiembrie 2008 contestatorul ar fi susţinut că este nelegală doar încălcarea termenului de 60 de zile de soluţionare a notificării este greşită.
Pe de altă parte, din moment ce instanţa de judecată are plenitudinea de a cenzura dispoziţiile emise de unităţile deţinătoare, rezultă că voinţa contestatorului a fost aceea de restituire în natură a terenului şi din acest motiv a investit instanţa cu controlul de legalitate a dispoziţiei emisă în cauză.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Deva împotriva deciziei civile nr. 111 A din 5 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba-Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3446/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3440/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
