ICCJ. Decizia nr. 3452/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3452/2010
Dosar nr. 6936/3/2009
Şedinţa publică din 3 iunie 2010.
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 23 februarie 2009, reclamantele M.I.V. şi M.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, obligarea acestuia la plata valorii de piaţă a imobilului situat în Bucureşti, sector 2.
Prin sentinţa civilă nr. 415 din 24 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea reclamantelor împotriva pârâtului Ministerul Finanţelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele, solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivarea apelului, apelantele au arătat că instanţa nu a pus în discuţia părţilor excepţia invocată la primul termen de judecată, nu a acordat un termen pentru a lua cunoştinţă de excepţie sau pentru a depune concluzii scrise, fiindu-le astfel încălcat dreptul la apărare. Nici pârâtul nu a fost prezent legal în instanţă, în încheierea de şedinţă făcându-se menţiunea că s-ar fi prezentat „un consilier juridic fără delegaţie". Apelantele au considerat că, procedural, instanţa trebuia să amâne şi numai pentru ca acest „reprezentant al pârâtului", să-şi dovedească calitatea sa şi eventual această „reprezentare".
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 622 din 30 noiembrie 2009 a admis apelul declarat de reclamanţi, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reţinut în esenţă, că prima instanţă a încălcat dreptul la o procedură în contradictoriu, în sensul art.6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, judecata fiind finalizată în condiţiile lipsei dezbaterilor contradictorii fără ca reclamantul sau avocatul acestuia să aibă posibilitatea să cunoască excepţia invocată şi să îi răspundă.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă nelegalitatea hotărârii pe motiv că reclamantele au fost legal citate, instanţa neavând nici un temei de acordare a unui alt termen de judecată, intimatele neputând invoca propria culpă.
Pentru considerentele mai sus expuse, pârâtul-recurent a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, respingerea apelului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de fond a soluţionat cauza la primul termen de judecată admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, excepţie invocată de către un consilier juridic care nu a dovedit această calitate.
Soluţionând cauza în acest mod, prima instanţă a încălcat unul din principiile fundamentale ale procesului civil şi anume principiul contradictorialităţii care constă în posibilitatea dată părţilor de a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei, putând să formuleze cereri, să propună şi să administreze probe şi să formuleze concluzii cu privire la problemele de fapt şi de drept de care depinde justa soluţionare a cauzei.
Instanţa în virtutea rolului activ era obligată să pună în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată, oferind posibilitatea reclamanţilor de a-şi formula probe şi de a pune concluzii sub acest aspect.
În aceste condiţii, criticile invocate de pârâtul - recurent Ministerul Finanţelor Publice sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 622 din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3454/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 3450/2010. Civil → |
|---|
