ICCJ. Decizia nr. 3454/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3454/2010
Dosar nr. 5002/1/2009
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 23 mai 2005, Tribunalul Prahova a dispus disjungerea cererii de intervenţie formulată de M.A. prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamantul P.A.A., vizând evacuarea pârâtului N.I., iar la data de 24 mai 2005 reclamanta-intervenientă, în nume propriu şi ca mandatar al surorilor ei şi-a precizat cererea de intervenţie formulată în contradictoriu cu Primăria Municipiului Ploieşti, Prefectura Judeţului Prahova, SC D. SRL şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând despăgubirea cu suma de 3 miliarde lei vechi, reprezentând contravaloarea parterului imobilului situat în Ploieşti, 1 miliard lei vechi pentru apartamentul nr. 3 situat la etajul al treilea al aceluiaşi imobil, precum şi 5000 dolari SUA, contravaloarea ceasului de aur confiscat, cerere motivată în drept în baza art. 7 lit. a) din OUG nr. 214/1999.
Prin sentinţa civilă nr. 959 din 2 noiembrie 2005 Tribunalul Prahova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, iar această instanţă, la rândul ei, prin sentinţa civilă nr. 2891 din 27 martie 2007 şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Prahova în raport de valoarea şi natura obiectului litigiului.
Faţă de conflictul negativ de competenţă ivit, prin sentinţa civilă nr. 6 CC din 23 mai 2007, Curtea de Apel Ploieşti a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Prin sentinţa civilă nr. 1293 din 12 octombrie 2007, Tribunalul Prahova a respins acţiunea contestatoarelor formulată potrivit Legii nr. 10/2001, instanţa reţinând că imobilul în litigiu a făcut obiectul Hotărârii nr. 727/1997 a Comisiei Judeţene Prahova de aplicare a Legii nr. 112/1995, prin care s-a respins cererea numitelor I.M., T.V.I. şi S.M.E. – moştenitoare ale defunctului G.A., iar după apariţia Legii nr. 10/2001 sus numitele au formulat notificare prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului în cauză, însă acestora li s-a restituit numai o parte din imobil, întrucât imobilul a ieşit din patrimoniul statului şi a intrat în proprietatea unei persoane juridice în baza actelor de vânzare-cumpărare valabile şi neanulate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel contestatoarele, iar prin Decizia civilă nr. 91 din 18 martie 2008 Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefundat apelul acestora, pentru aceleaşi considerente reţinute de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatoarele fără a indica motivele de recurs pe care îşi fundamentează criticile.
Prin Decizia civilă nr. 5000 din 29 aprilie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală. a respins ca nefundat recursul, reţinând că apartamentul nr. 3 de la etajul 3 al imobilului în litigiu a fost restituit în proprietate numitelor I.M., T.V.I. şi S.M.E. în procedura Legii nr. 112/1995, în baza sentinţei civile nr. 1118/1998 al Judecătoriei Ploieşti, astfel că la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 imobilul nu se mai găsea în patrimoniul statului, neputând opera o indisponibilizare a acestuia, instanţa concluzionând că nu se mai putea dispune a doua măsură reparatorie cu privire la acelaşi imobil.
Împotriva deciziei civile nr. 5000 din 29 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, contestatoarele au formulat contestaţie în anulare, fără a invoca vreunul din motivele prevăzute de dispoziţiile art. 317 sau art. 318 C. proc. civ.
Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu poate primi calea de atac dedusă judecăţii pentru următoarele considerente:
Căile de atac, respectiv condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.
Or, potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată cu contestaţie, în speţă Decizia civilă nr. 5000 din 29 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, este irevocabilă, nefiind supusă vreunei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, împotriva sa părţile litigante nu pot exercita nicio cale de atac.
Aşa fiind, pentru considerentele arătate, calea de atac declarată de contestatoare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
În baza art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, vor fi obligate contestatoarele către intimata SC D. SRL la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată contestatorii M.A. în nume propriu şi în calitate de procurator pentru S.E. şi M.N. împotriva deciziei civile nr. 5000 din 29 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Obligă contestatoarele la 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata SC D. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3471/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3452/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
