ICCJ. Decizia nr. 3503/2010. Civil. Legea nr.187/1999. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3503/2010
Dosar nr. 5910/1/2009
Şedinţa publică din 4 iunie 2010
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, reţine următoarele:
Reclamantul P.N. a chemat în judecată pe pârâţii Colegiul C.N.S.A.S. şi C.N.S.A.S. solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a deciziilor nr. 7078 din 20 decembrie 2007 şi 3583 din 11 octombrie 2007 emise de primul pârât.
În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 112-114 C. proc. civ., OUG nr. 16/2004, Legea nr. 187/1999 şi Constituţia României.
Pârâtul C.N.S.A.S. a formulat întâmpinare prin care a cerut declinarea competenţei către Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ, în raport de dispoz. art. 34 coroborat cu art. 11 alin. (1) din OUG nr. 24/2008.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin sentinţa civilă nr. 2F din 21 aprilie 2008 a admis excepţia lipsei competenţei sale materiale şi a declinat cauza, spre competentă soluţionare, în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit dispoz. art. 34 din OUG nr. 24/2008, coroborat cu art. 137-138 C. proc. civ., cauzele aflate pe rolul instanţelor civile, la data intrării în vigoare a ordonanţei, se trimit instanţelor de contencios administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P.N. susţinând că dispoz. art. 34 din textul de lege anterior invocat nu schimbă competenţa de soluţionare a cauzei şi că în acest fel i se creează un prejudiciu.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 6982 din 25 iunie 2009 a admis recursul reclamantului, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că prin Decizia a cărui nulitate a solicitat-o reclamantul şi care face obiectul litigiului, s-a constatat că acesta a fost agent al poliţiei politice comuniste, ceea ce face aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii.
Textul legal invocat instituie o competenţă materială exclusivă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Decizia pronunţată de Înalta Curte a fost contestată de P.N. în temeiul dispoziţiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., care a solicitat desfiinţarea deciziei şi rejudecarea cauzei cu citarea corectă a părţilor implicate.
Motivând calea de atac, contestatorul a arătat că a înţeles să se judece cu pârâtul şi C.N.S.A.S. şi, pentru opozabilitatea hotărârii, şi cu pârâtul Colegiul C.N.S.A.S., care, chiar dacă nu are personalitate juridică, a emis deciziile contestate.
La termenul de judecată din data de 25 iunie 2009 nu a fost legal citat pârâtul cu personalitate juridică, C.N.S.A.S.
Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
În drept, dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevăd că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci „când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;", dacă un asemenea motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
Dispoziţia legală menţionată constituie numai pentru acea parte care nu a fost legal citată o garanţie a dreptului de apărare care i-a fost astfel încălcat în cursul procesului şi, ca atare, numai partea care nu a fost legal citată la termenul de judecată justifică interes să formuleze contestaţie în anulare pentru un astfel de motiv, întrucât, nefiind legal citată, nu a avut posibilitatea de a se apăra şi de a-şi prezenta concluziile.
Or, în speţa dedusă judecăţii, contestatorul, legal citat la judecarea recursului, invocă în scopul obţinerii anulării deciziei instanţei de recurs faptul că partea adversă, pârâtul C.N.S.A.S., nu ar fi fost legal citată, ceea ce nu este permis.
Aşa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia dedusă judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ce nefondată, contestaţia în anulare a deciziei nr. 6982 din 25 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, formulată de P.N.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3521/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3501/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
