ICCJ. Decizia nr. 3477/2010. Civil. Partaj judiciar. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3477/2010
Dosar nr. 4777/1/2008
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 3 iunie 2008 şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, sub nr. 4777/1/2008, revizuientele N.A., N.M. şi G.N.F.D. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 511/R/2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire solicită, invocând motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, prin decizia civilă nr. 511/R din 20 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a respins ca nefondat, recursul formulat de recurentele-pârâte N.A., N.M. şi G.N.F.D. în contradictoriu cu intimatul-reclamant N.E.A. şi intimaţii-pârâţi Comisia Judeţeană Ilfov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, Comisia Locală Dragomireşti Vale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor şi V.I., împotriva sentinţei civile nr. 2121 din 7 noiembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Cornetu. Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 1000 RON către intimatul N.E.A., reprezentând cheltuieli de judecată.
În fapt, decizia menţionată, care confirmă sentinţa instanţei de fond, încălcă grav dreptul de proprietate al revizuientelor, fiind potrivnică altor hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi de Tribunalul Bucureşti, secţia a lV-a civilă, care s-au pronunţat în mod definitiv şi irevocabil, cu privire la repunerea acestora în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la bunurile care fac obiectul Legii nr. 18/1991 şi la calitatea procesuală activă, precum şi la dreptul lor de a solicita partajarea suprafeţei de 7000 m.p. teren agricol.
În acest sens, se arată că prin cererea adresată Judecătoriei Buftea, înregistrată la data de 1 noiembrie 2004 şi care a format obiectul Dosarului nr. 8457/2004, revizuientele (în calitate de reclamante) au chemat în judecată pe intimaţii (pârâţi) N.E.A. şi V.I., solicitând partajul averii succesorale rămase după defunctul N.M., respectiv suprafaţa de teren 27000 m.p., din care 6300 m.p. teren extravilan şi 700 m.p. teren intravilan, situat în sat D.D., comuna D.V., judeţul Ilfov.
Pârâtul N.E.A. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se constate că este singurul moştenitor al defunctului N.M. şi faptul că reclamantele în cauză nu au calitate procesuală activă.
Prin sentinţa civilă nr. 326 din 7 februarie 2005, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor, fiind respinsă acţiunea formulată de acestea şi admisă cererea reconvenţională formulată de către pârât.
Prin decizia civilă nr. 833A din 30 moiembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 1860/2005, a fost admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 326/2005, a fost desfiinţată în tot hotărârea apelată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la instanţa de fond.
În considerentele acestei decizii se menţionează că nu se poate reţine lipsa calităţii procesuale active a reclamantelor, întrucât, potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, acestea au fost repuse de drept în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la bunurile care fac obiectul acestei legi şi care, nu se aflau în patrimoniul defunctului la data decesului (nu se aflau în circuitul civil).
Recursul declarat în cauză de pârâtul N.E.A. a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 2018 din 13 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 12327/3/2005, hotărâre irevocabilă, în ale cărei considerente se menţionează, de asemenea, că autorul reclamantelor N.D., renunţând la masa succesorală cu ocazia dezbaterii succesiunii după N.M., tatăl său (situaţie consfinţită în certificatul de moştenitor din 03 martie 1976), a renunţat numai la masa succesorală existentă în anul 1976, respectiv la casa şi la terenul aferent ei, de 250 m.p., aşa cum fusese limitat de cele două legi speciale, nr. 58 şi nr. 59/1974. Pentru terenul care nu s-a aflat în circuitul civil la acea dată, 700 m.p. teren intravilan şi 6300 m.p. teren extravilan, a fost repus de drept în termenul de acceptare a succesiunii. S-a reţinut, de asemenea, că autorul reclamantelor a formulat cerere (în realitate două) de reconstituire a dreptului de proprietate, alături de celălalt moştenitor – N.E.A.l, moştenitorii săi, (reclamantele), fiind îndreptăţiţi conform art. 728 C. civ. să solicite partajarea terenului, având astfel calitate procesuală activă.
La data de 03 februarie 2007, prin cererea adresată Judecătoriei Buftea şi înregistrată sub nr. 1438/94/2007, reclamantul N.E.A. a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate din 28 noiembrie 1994, eliberat de Comisia Municipiului Bucureşti şi a Sectorului Agricol Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Prin sentinţa civilă nr. 1138 din 15 martie 2007, Judecătoria Buftea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 1114/1748/2007.
Fiind soluţionată în fond, acţiunea reclamantului a fost admisă în parte, prin sentinţa civilă nr. 2121 din 07 noiembrie 2007, constatându-se nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate din 28 noiembrie 1994, faptul că numiţii N.M.D. şi V.l. nu sunt persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate după autorul N.M.
Recursul declarat în cauză a fost respins prin decizia civilă nr. 511 R din 20 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 1114/1748/2007, a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză.
Soluţia astfel pronunţată este nelegală şi netemeinică, încălcând grav dreptul de proprietate al revizuientelor, atâta timp cât, există cele două hotărâri judecătoreşti anterior menţionate, care stabilesc cu putere de lucru judecat, că acestea au calitate procesuală activă, fiind repuse de drept în termenul de acceptare a succesiunii, existând astfel, contrarietate între aceste hotărâri judecătoreşti, în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 3 iunie 2010, Înalta Curte, din oficiu, a pus în dezbatere părţilor excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, având în vedere dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ.
Luând în examinare, cu prioritate, excepţia astfel invocată, în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat următoarele:
În cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi curge de la pronunţarea ultimei hotărâri, indiferent dacă partea a fost sau nu prezentă la dezbateri sau la pronunţare.
Prin urmare, termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, în cazul în care ultima hotărâre este a instanţei de recurs, curge de la pronunţarea acestei hotărâri.
În speţă, revizuienţii au precizat că decizia civilă nr. 511/R din 20 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, este contrară deciziei civile nr. 2018 din 13 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
În consecinţă, se solicită revizuirea deciziei civile nr. 511/R din 20 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 2121 din 7 noiembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Cornetu.
Potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se socoteşte de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Având în vedere că hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată în recurs la data de 20 martie 2008, iar cererea de revizuire, de faţă, a fost introdusă la data de 3 iunie 2008, aceasta este în mod evident tardivă, fiind depăşit termenul legal procedural pentru introducerea unei asemenea cereri.
În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii şi, drept urmare, va respinge ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuientele N.A., N.M. şi G.N.F.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientele N.A., N.M. şi G.N.F.D. împotriva deciziei civile nr. 511/R din 20 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3489/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3474/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
