ICCJ. Decizia nr. 350/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 350/2010
Dosar nr. 113/118/200.
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Constanţa, secţia civilă, la 11 octombrie 2005, reclamanta B.R. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC V.B. SA, să se dispună anularea deciziei nr. 289 din 16 septembrie 2005, emisă de aceasta, şi să i se restituie în natură imobilul format din teren în suprafaţă de 10.000 mp şi construcţii, situat în oraşul Basarabi, judeţul Constanţa, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Decizia contestată, pârâta i-a comunicat, invocând dispoziţiile art. 20, art. 24 şi art. 27 din Legea 10/2001, că urmează să se adreseze Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – Agenţia Domeniilor Statului, Decizia fiind nelegală întrucât a solicitat prin notificarea nr. 2181 din 13 august 2001, înregistrată la B.E.J. S.A.C., restituirea imobilului aflat în incinta fermei 2 ce aparţine pârâtei, imobil ce a aparţinut autorului său, G.N., conform jurnalului de transmitere în posesie al Tribunalului Constanţa S.II., nr. 5915/1946.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive, excepţii respinse ca nefondate prin încheierea de şedinţă motivată din 13 ianuarie 2006.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1795 din 9 octombrie 2007, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.R., a dispus anularea deciziei nr. 289 din 16 septembrie 2005, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să restituie în natură reclamantei imobilul teren în suprafaţă de 10.000 mp, situat în oraşul Basarabi şi construcţiile edificate pe acesta, identificate în anexa la raportul de expertiză efectuat de expert M.V.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut dovada că are calitatea de persoană îndreptăţită la restituire conform Legii nr. 10/2001 şi că pârâta are calitatea de unitate deţinătoare, terenul aflându-se în patrimoniul său potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate depus la dosar (fila 160).
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâta SC V.B. SA, susţinând că soluţia primei instanţe nu este motivată în ceea ce priveşte apărarea sa în sensul că este o societate privatizată înainte de adoptarea Legii nr. 10/2001 şi că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 27.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 105/C din 12 mai 2008, a respins ca nefondat apelul pârâtei, reţinând în esenţă, că imobilul a cărui restituire a solicitat reclamanta face parte din categoria celor prevăzute de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea 10/2001, fiind exceptat de la aplicarea dispoziţiilor art. 27, iar pârâta are calitatea de unitate deţinătoare.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâta SC V.B. SA, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâta a susţinut că fosta SC V.V.M. SA a făcut obiectul procesului de privatizare a societăţilor din domeniul agriculturii, proces finalizat în luna decembrie a anului 2000, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 90 din 19 decembrie 2000.
S-a arătat că, având în vedere că SC V.B. SA era, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, o societate privatizată, eventualelor revendicări ale persoanelor îndreptăţite fiindu-le aplicabile dispoziţiile art. 27 din lege, iar instituţia căreia trebuia să i se adreseze reclamanta fiind Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, conform art. 24 alin. (1).
Intimata reclamantă S. (fostă B.)R. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând criticile formulate de pârâta recurentă, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed.
Pârâta recurentă SC V.B. SA, fostă SC V.V.M. SA a făcut obiectul procesului de privatizare, finalizat prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 90 din 19 decembrie 2000 cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
Deşi prima instanţă, urmare a raportului de expertiză efectuat în cauză a reţinut că imobilul ce a făcut obiectul notificării adresate pârâtei şi a cărei restituire s-a solicitat, se află pe teritoriul fermelor 1, 2 aparţinând acesteia, nu a analizat şi nu a stabilit modul de preluare al imobilului de la autorul reclamantei, pentru a constata aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi din perspectiva Deciziei nr. 830/2008 a Curţii Constituţionale.
Nici instanţa de apel nu a făcut vreo referire la temeiul preluării imobilului în litigiu, pentru a se putea stabili dacă sunt incidente dispoziţiile art. 29 (fost art. 27) în forma aplicabilă de la data de 2 septembrie 2005, având în vedere că acţiunea a fost introdusă la Tribunalul Constanţa, la 11 octombrie 2005. În soluţionarea cauzei prezintă importanţă valabilitatea titlului de preluare a imobilului de către stat, acest lucru influenţând competenţa de soluţionare a notificării şi natura măsurilor reparatorii ce pot fi acordate în temeiul Legii nr. 10/2001.
În consecinţă, pentru a se stabili modul de preluare al imobilului solicitat prin notificare şi, raportat la acest aspect, pentru a se verifica aplicabilitatea dispoziţiilor legale menţionate, având în vedere că societatea recurentă este o societate comercială integral privatizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, Curtea urmează ca, în temeiul art. 313 C. proc. civ., să caseze Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr. 1795 din 19 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi să trimită cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC V.B. SA împotriva deciziei nr. 105 C din 12 mai 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 1795 din 19 octombrie 2007 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă, şi trimite cauza spre rejudecare, aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 356/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 352/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
