ICCJ. Decizia nr. 352/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 352/2010
Dosar nr. 12433/30/2005
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Primarul municipiului Timişoara a emis dispoziţia nr. 2650 din 5 decembrie 2005, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilelor situate în Timişoara, înscrise în C.F. nr. 17195 Timişoara, nr. top 23308/2/2, 23308/4/2 şi 23308/3, formulată de notificatorul E.I., întrucât parcelele revendicate fac parte din tarlaua cu nr. cadastral A 541/3, care a aparţinut fostului CAP Mehala şi au fost atribuite în proprietate persoanelor îndreptăţite conform prevederilor Legii nr. 18/1991, a fost stabilită valoarea echivalentă a imobilelor la suma de 565.542,3984 RON şi a fost propusă acordarea de despăgubiri, în condiţiile art. 16, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, către petent şi trimiterea dosarului Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Contestaţia formulată de petent împotriva dispoziţiei emisă de primar a fost respinsă, prin sentinţa nr. 2056 din 12 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia civilă.
Apelul declarat de contestator a fost admis, prin Decizia nr. 32 din 13 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a fost schimbată în parte sentinţa tribunalului, în sensul că, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, a fost anulată parţial dispoziţia emisă de primar, a fost stabilită valoarea echivalentă a terenului ce nu poate fi restituit în natură la suma de 311.188,85 Euro, conform raportului de expertiză întocmit în cauză şi a fost menţinută în rest sentinţa apelată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorul E.I., pârâţii Ministerul Economiei şi Finanţelor, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul Local al municipiului Timişoara.
Contestatorul şi-a încadrat recursul în prevederile art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că în mod nelegal a fost admisă excepţia de tardivitate a precizării apelului, instanţa pronunţându-se doar asupra motivelor de apel depuse la primul termen de judecată; că se impunea citarea în cauză, la fond şi în apel, a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii de introducere în cauză a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor; era necesară citarea şi a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, din cadrul Consiliului Local Timişoara şi că era îndreptăţit la atribuirea, în compensare, a unei alte suprafeţe de teren disponibilă.
Recursul contestatorului este nefondat.
Conform art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar potrivit art. 287 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) din acelaşi cod, cererea de apel va cuprinde, sub sancţiunea decăderii motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, cerinţă ce poate fi împlinită până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
Or, contestatorului i-a fost comunicată sentinţa tribunalului la data de 13 noiembrie 2007, a declarat apel nemotivat la data de 26 noiembrie 2007, a depus motivele de apel la termenul din 17 ianuarie 2008, respectiv la prima zi de înfăţişare, iar precizările aduse apelului au fost depuse la dosar la termenul din 7 februarie 2008, după expirarea termenului legal, situaţie în care, în mod legal a procedat instanţa considerând că au fost tardiv formulate.
Întrucât instanţa de fond a fost sesizată cu o contestaţie împotriva dispoziţiei emisă de primar, niciuna dintre persoanele juridice la care se referă recurentul contestator, în sensul că s-ar fi impus introducerea lor în cauză nu au calitate procesuală pasivă.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada că în patrimoniul unităţii deţinătoare s-ar afla terenuri ce ar putea fi oferite în compensare, şi critica privitoare la acest aspect este neîntemeiată.
În consecinţă, recursul declarat de contestator, urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Prin recursul încadrat în prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., pârâţii Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul Local al municipiului Timişoara au susţinut că după data de 25 iulie 2005, prin dispoziţiile emise de primar nu se mai poate stabili cuantumul despăgubirilor, ci este posibilă doar propunerea de acordare a acestora, în baza Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cuantumul final urmând a fi stabilit de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor şi-a încadrat recursul în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că după apariţia Legii nr. 247/2005, instanţele de judecată nu mai pot stabili cuantumul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri, iar cu ocazia dezbaterii recursurilor a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Recursurile declarate de pârâţi sunt fondate.
Dispoziţia contestată în prezenta cauză a fost emisă de Primarul municipiului Timişoara, la data de 5 decembrie 2005, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial la data de 22 iulie 2005, iar potrivit dispoziţiilor noii legi, de imediată aplicare, conform Titlului VII din această lege, stabilirea cuantumului despăgubirilor este de competenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ale cărei decizii pot fi atacate în contencios administrativ.
În atare situaţie, este întemeiată critica formulată de recurenţii pârâţi, vizând acest aspect.
Totodată, se constată că este întemeiată şi critica formulată de Ministerul Economiei şi Finanţelor, care nu are calitate procesuală pasivă decât în condiţiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, ca reprezentant al statului, în situaţia în care unitate deţinătoare nu a fost identificată, situaţie care nu se regăseşte în prezenta cauză.
În consecinţă, conform art. 314 C. proc. civ., urmează a fi admise recursurile declarate de pârâţi şi a fi modificată Decizia curţii de apel în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de contestator împotriva sentinţei tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Primarul municipiului Timişoara, Consiliul local al municipiului Timişoara şi de Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva deciziei nr. 32 din 13 februarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Modifică Decizia recurată în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de contestatorul E.I. împotriva sentinţei nr. 2056 din 12 octombrie 2007 a Tribunalului Timiş, secţia civilă.
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul E.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 350/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 341/2010. Civil. Anulare act. Revizuire -... → |
|---|
