ICCJ. Decizia nr. 360/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 360/2010
Dosar nr. 7658/2/200.
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la 2 noiembrie 2007, revizuenta Primăria Municipiului Bucureşti a solicitat ca, în contradictoriu cu intimatul P.N. să se dispună revizuirea deciziei civile nr. 1331 din 19 septembrie 2005 pronunţată de aceeaşi instanţă, prin care s-a admis apelul declarat de apelantul contestator (P.N.) împotriva sentinţei civile nr. 506 din 1 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a desfiinţat sentinţa apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
În dezvoltarea motivelor cererii de revizuire, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul a arătat că actele noi depuse de intervenientul accesoriu D.D.S. la termenul din 4 octombrie 2007 a cărei revizuire se solicită şi care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, dovedesc lipsa calităţii de moştenitor a intimatului contestator de pe urma defunctei A.M.
La termenul din 27 martie 2008 s-a formulat cerere de intervenţie în interesul revizuentului de către D.D.S., admisă în principiu de către instanţă.
Prin Decizia civilă nr. 243 pronunţată la 27 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, reţinând că revizuenta solicită revizuirea unei decizii de desfiinţare cu trimitere pentru rejudecarea cererii de chemare în judecată, hotărâre ce nu îndeplineşte condiţia evocării fondului, impusă de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ.
Prin aceeaşi hotărâre s-a respins cererea de intervenţie în interesul revizuentei, cerere formulată de intervenientul D.D.S., ca o consecinţă a revizuirii cererii principale formulate de revizuentă.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs, în termenul legal, revizuentul Municipiul Bucureşti reprezentat de Primarul General şi intervenientul D.D.S.
Prin motivele sale de recurs, revizuentul a criticat Decizia ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că înscrisurile noi pe care s-a întemeiat cererea de revizuire îndeplinesc cerinţele cumulative ale art. 322 pct. 5 C. proc. civ. întrucât sunt înscrisuri noi, au existat la momentul pronunţării hotărârii atacate, nu au putut fi prezentate din motive independente de voinţa revizuentului şi sunt determinante, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscute de instanţă la momentul judecării pricinii, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată, respectiv aceea de respingere a acţiunii în revendicare.
Recurentul a arătat că înscrisul nou îl reprezintă certificatul de moştenitor nr. 150/1978, eliberat de pe urma defunctei A.M., decedată la 23 ianuarie 1978, înscris ce îl indică drept unic moştenitor pe N.C.I.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intervenientul recurent D.D.S. a susţinut că cererea de revizuire era admisibilă, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri, prin care lămurindu-se problema autorităţii de lucru judecat, s-a evocat fondul dreptului, reclamanţii susţinând că instanţele după casare sunt ţinute de dezlegările date prin Decizia nr. 1331/2006.
Intimatul P.N. a formulat întâmpinare, invocând tardivitatea şi nulitatea recursului declarat de Municipiul Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, respingerea ca neavenit a recursului intervenientului, iar, în subsidiar, dacă se va trece peste excepţiile menţionate, respingerea recursurilor.
La termenul din 26 ianuarie 2010, recurentul intervenient a invocat nulitatea deciziei atacate, faţă de împrejurarea că minuta acesteia (fila 3 din dosarul de apel) nu este semnată de ambii judecători.
Examinând excepţia invocată, Curtea va constata că aceasta este întemeiată având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 258 alin. (1) C. proc. civ., după ce s-a întrunit majoritatea, se întocmeşte de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancţiunea nulităţii de către judecători.
Cerinţa semnării minutei este menită să garanteze neschimbarea hotărârii pronunţate, astfel încât nulitatea decurgând din nesemnarea acesteia de către un judecător nu poate fi acoperită prin semnarea ulterioară, deoarece nu se poate şti dacă judecătorul respectiv a participat sau nu la deliberare.
În aceste condiţii, se va reţine că lipsa semnăturii unuia dintre judecători pe minuta întocmită cu ocazia deliberării, atrage nulitatea hotărârii conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nulitate ce nu se poate acoperi.
În consecinţă, urmează ca pentru motivul de ordine publică invocat de recurentul intervenient D.D.S., conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ., să se admită recursul, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să se caseze Decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D.
Admite recursurile declarate de revizuentul Municipiul Bucureşti prin Primarul general şi de intervenientul D.D.S. împotriva deciziei nr. 243 din 27 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 361/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 356/2010. Civil → |
|---|
