ICCJ. Decizia nr. 3581/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3581/2010
Dosar nr. 115/118/2009
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 09 ianuarie 2009 reclamanţii N.V., N.O., N.M.E., M.Ş.I., L.R.S., R.M.G., au chemat în judecată Primăria Municipiului Constanţa pentru ca pe cale de contestaţie la dispoziţia 6108 din 07 octombrie 2008 să dispună anularea în parte a acesteia în sensul restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 791 mp liber de construcţii şi a terenului în suprafaţă de 212,10 mp pe care se află edificate garaje provizorii şi fără autorizaţie - în total suprafaţa de 1003,10 mp liberă de construcţii situată în Constanţa, şi obligării pârâtei Primăria Municipiului Constanţa să emită dispoziţie care să cuprindă ofertă de despăgubire, prin compensare cu o altă suprafaţă de teren echivalentă sau echivalent bănesc pentru suprafaţa de teren de 648, 90 mp, ocupată de construcţii şi imposibil de restituit în natură.
In motivarea acţiunii, s-a arătat că prin dispoziţia nr. 6108 din 07 octombrie 2008 Primarul Municipiului Constanţa a dispus restituirea în natură a suprafeţei de teren de 670,76 mp şi a respins cererea de restituire în natură pentru suprafaţa de teren de 985,82 mp - considerată ocupată de construcţii - şi pentru construcţiile fosta proprietate a autorilor contestatorilor întrucât au fost demolate. A fost propusă acordarea despăgubirilor băneşti pentru ceea ce nu poate fi restituit în natură.
S-a mai arătat de asemenea că, anterior, prin sentinţa civilă nr. 285 din 18 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 1803/118/2006 a fost admisă în parte acţiunea, în sensul că Primarul a fost obligat să emită dispoziţie de restituire în natură a suprafeţe de teren de 687,05 mp liberă, situată în Constanţa, delimitat de punctele ABCEDFGHKA conform raportului de expertiză efectuat în cauză. De asemenea, a obligat pârâţii să emită dispoziţie care să cuprindă măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 26 din Legea nr. 10/2001 pentru suprafaţa de 969,53 mp teren şi construcţiile demolate enumerate în dispozitiv şi că prin Decizia civilă nr. 173/C din 07 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. 1803/118/2006 a fost admis în parte apelul, în sensul că a obligat Primarul să emită dispoziţie de restituire în natură pentru suprafaţa de 820,40 mp liberă de construcţii şi să emită dispoziţie de măsuri reparatorii echivalent pentru suprafaţa de 836,18 mp.
Prin sentinţa civilă nr. 342 din 17 martie 2009 Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii N.G.V., N.O., N.M.E., M.Ş.I., K.R.S., R.M.G. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar.
A fost anulată dispoziţia nr. 6108 din 7 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Constanţa.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că dispoziţia nr. 6108 din 07 octombrie 2008 a Primarului Municipiului Constanţa este lovită de nulitate întrucât a fost emisă cu ignorarea totală a deciziei civile nr. 179 din 7 august 2008 a Curţii de Apel Constanţa, în care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, dreptul acestora de a li se restitui în natură o suprafaţă de 820 mp astfel cum a fost identificat prin expertiza B.D., cât şi acordarea de despăgubiri pentru o suprafaţă de 969,53 mp ce nu a putut fi restituită în natură.
In privinţa celorlalte pretenţii ale reclamanţilor, în sensul obligării pârâtului la emiterea unei dispoziţii de restituire în natură a unei suprafeţe de 1003,1 mp şi de a propune acordarea de despăgubiri pentru o suprafaţă de 648,9 mp, prima instanţă a reţinut că acestea sunt nefondate, întrucât există o hotărâre irevocabilă prin care s-a stabilit calitatea reclamanţilor şi întinderea drepturilor acestora, conform Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel reclamanţii care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelanţii au susţinut că deşi prima instanţă în mod corect a dispus anularea dispoziţiei nr. 6108 din 7 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Constanţa, aceasta a omis să dispună şi asupra restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 820,40 mp liber de construcţii situat în Constanţa, conform raportului de expertiză efectuat în dosarul nr. 1803/118/2006 al Tribunalului Constanţa şi delimitării enumerate în Decizia civilă nr. 173/C din 7 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. 1803/118/2008, cât şi asupra obligaţiei primarului de a emite o dispoziţie care să cuprinsă măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 26 din Legea nr. 10/2001 pentru suprafaţa de 836,18 mp teren şi construcţii demolate.
Prin întâmpinare, intimaţii pârâţi Municipiul Constanţa şi Primarul Municipiului Constanţa au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Pârâţii au susţinut că în condiţiile în care obligaţiile lor au fost clar stabilite prin Decizia civilă nr. 173/C din 07 iunie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, irevocabilă prin respingerea recursului, în urma anulării dispoziţiei nr. 6108 din 07 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Constanţa, subzistă obligaţia de a fi emisă o nouă dispoziţie conform măsurilor dispuse prin Decizia civilă nr. 173/C din 7 iunie 2008 a Curţii de Apel Constanţa.
Mai mult, instanţa de fond nu mai putea pronunţa o altă hotărâre în condiţiile în care drepturile reclamanţilor şi obligaţia corelativă a pârâţilor au fost fără echivoc stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Curtea de ApelConstanţa prin Decizia civilă nr. 217 din 30 septembrie 2009 a respins apelul ca nefondat.
In considerentele hotărârii s-a reţinut că, Legea nr. 10/2001 se înscrie în încercarea legiuitorului român de a reglementa măsuri reparatorii cât mai complete şi mai adecvate proprii foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora, deposedaţi abuziv de Statul Român în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Legiuitorul preocupat să acopere pe cât posibil, toate situaţiile de preluare a imobil către stat în perioada de referinţă, acordând prevalentă restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv de către stat.
Reglementând modalitatea de exercitare a dreptului la restituire a imobilelor preluate abuziv, acest act normativ a instituit două etape ale procedurii de despăgubire: una necontencioasă şi alta contencioasă, iar în art. 22 a stabilit părţile între care se desfăşoară aceste procedurii şi anume „persoana îndreptăţită la restituire" şi „persoana juridică deţinătoare a imobilului".
In baza art. 21 din Legea nr. 10/2001 reclamanţii au declanşat procedura administrativă, notificând prin executorul judecătoresc Primăria Municipiului Constanţa, conform notificării nr. 84848 din 27 iunie 2001, în baza căreia a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1003,10 mp şi măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 698,30 mp şi construcţii demolate, imobil situat în Constanţa.
Întrucât unitatea notificată nu a răspuns persoanei îndreptăţite în termen legal, aceştia au dedus judecăţii pretenţiile lor, iar prin Decizia civilă nr. 173/C din 7 iulie 2008 Curtea de Apel Constanţa a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra drepturilor reclamanţilor, în sensul că a stabilit că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să li se restituie în natură o suprafaţă de teren de 820,40 mp, identificată de expertiza B.D., situată în Constanţa, şi să primească măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 836,18 mp teren ce nu poate fi restituit în natură.
Prin această hotărâre judecătorească - rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 649 din 27 ianuarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost obligat Primarul Municipiului Constanţa să emită dispoziţie motivată în limitele mai sus menţionate.
Prin urmare, procedura declanşată de reclamanţi prin notificarea nr. 84848 din 27 iunie 2001 a fost finalizată printr-o hotărâre irevocabilă, care a tranşat atât cu privire la calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, conform, Legii nr. 10/2001, cât şi cu privire la modalitatea de reparare a prejudiciului înregistrat de reclamanţi şi la limitele în care se va face restituirea în natură, cât şi prin echivalent.
Prima instanţă a reţinut în mod corect că dispoziţia nr. 6108 din 07 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Constanţa este lovită de nulitate, întrucât încalcă hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-au stabilit cu claritate obligaţiile ce îi incumbă Primarului Municipiului Constanţa, şi anume emiterea unei dispoziţii de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 820,40 mp pe amplasamentul stabilit prin expertiza B.D. în dosarul nr. 1803/118/2006 al Curţii de Apel Constanţa, cât şi emiterea unei dispoziţii motivate care să conţină măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 836,18 mp ce nu putea fi restituită în natură.
Susţinerea apelanţilor-reclamanţi în sensul că prima instanţă a omis să stabilească prin sentinţa civilă nr. 342 din 17 martie 2009 şi obligaţiile ce îi incumbau Primarului Municipiului Constanţa după anularea dispoziţiei nr. 6108 din 7 octombrie 2008, nu s-a reţinut ca fondată.
In condiţiile în care dispoziţia nr. 6108 din 7 octombrie 2008 emisă cu încălcarea obligaţiilor stabilite irevocabil prin hotărâre judecătorească în sarcina unităţii deţinătoare a fost anulată, s-a reţinut că subzistă obligaţia pârâtului Primarul Municipiului Constanţa de a emite o nouă dispoziţie în limitele stabilite prin Decizia civilă nr. 173 din 7 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa. Pronunţarea unei noi hotărâri judecătoreşti, cu privire la modalitatea de soluţionare a notificării nr. 84848 din 27 iunie 2001, nu mai este necesară, în condiţiile în care raportul conflictual a fost irevocabil soluţionat printr-o hotărâre irevocabilă.
S-a concluzionat că refuzul Primarului Municipiului Constanţa de a emite o dispoziţie motivată în beneficiul reclamanţilor, conform deciziei civile nr. 1731/2008 a Curţii de Apel Constanţa deschide reclamanţilor calea de a solicita angajarea răspunderii civile sau penale a celor ce se fac vinovaţi de neexecutarea unei hotărârii judecătoreşti irevocabile.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanţii, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii critică hotărârea sub următoarele aspecte:
Decizia atacată prin care s-a respins apelul nu este completă; în sensul că deşi a dispus anularea în parte a dispoziţiei emise de Primar, nu s-a pronunţat şi asupra măsurilor de restituire în natură şi nici asupra măsurilor reparatorii prin echivalent.
Primarul Municipiului Constanţa la emiterea deciziei a cărei anulare se solicită, nu a respectat hotărârea judecătorească nr. 173/C din 7 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. 1803/118/2006, în sensul de a se dispune restituirea în natură a suprafeţei de 820,40 mp liberă de construcţii şi măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 836,18 mp.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte constată recursul nefondat pentru cele ce urmează.
Prin demersul judiciar reclamanţii au solicitat anularea în parte a dispoziţiei nr. 6108 din 7 octombrie 2008 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Constanţa, în sensul restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 791 mp, liber de construcţii şi a terenului în suprafaţă de 217,10 mp pe care se află edificate garaje provizorii fără autorizaţie, precum şi obligarea aceluiaşi pârât la emiterea unei dispoziţii care să cuprindă oferta de despăgubiri, prin compensare cu o altă suprafaţă de teren echivalentă sau echivalent bănesc pentru suprafaţa de teren de 648,90 mp ocupat de construcţii şi imposibil de restituit în natură.
După analiza judicioasă a întregului material probator, în mod corect s-a admis în parte acţiunea şi s-a dispus anularea dispoziţiei supusă analizei, întrucât măsurile dispuse prin această dispoziţie au înfrânt dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti irevocabile care stabilea cu claritate obligaţiile pe care pârâtul trebuia să le respecte la emiterea actului administrativ jurisdicţional.
Obligaţiile stabilite prin hotărârea judecătorească, la care pârâtul era obligat să se supună, constau în restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 820,40 mp pe amplasamentul stabilit prin expertiza B.D., cât şi emiterea unei dispoziţii motivate care să conţină măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 836,18 mp, imposibil de restituit în natură.
Prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauza pendinte au fost satisfăcute pretenţiile reclamanţilor, în recurs aducând o singură critică în sensul că hotărârile judecătoreşti recurate nu sunt complete, mai precis, instanţele trebuiau să se pronunţe şi cu privire la măsurile de restituire în natură.
Susţinerile reclamanţilor sunt nefondate, întrucât în mod corect s-a dispus anularea dispoziţiei supusă analizei, iar obligaţiile pârâtului la emiterea unei noi dispoziţii sunt deja stabilite cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea nr. 173 din 7 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
A proceda altfel ar însemna o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice.
Cât priveşte motivele arătate în titlurile denumite „cu referire la titlul de proprietate"; „cu privire la calitatea procesuală activă" şi la situaţia juridică, au fost avute în vedere şi analizate de instanţă, la pronunţarea hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă.
Aşadar, faţă de cele sus arătate, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii K.R.S., M.Ş.I., N.G.V., N.M.E., N.O. şi R.M.G. împotriva deciziei civile nr. 217 C din 30 septembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3587/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3570/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
