ICCJ. Decizia nr. 3599/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.3599/2010
Dosar nr. 2080/1/2009
Şedinţa publică din 9 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05 martie 2009, S.A. şi S.V.O. au solicitat în contradictoriu cu intimaţii D.E., D.V.A., D.F., D.P., D.S.D., Primăria municipiului Bucureşti, SC C. SA şi Municipiul Bucureşti prin Primar general, revizuirea deciziei civile nr. 2135 din 25 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 4663/2/2007, pentru motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ.
In motivarea cererii de revizuire, astfel cum a fost aceasta precizată (fila 20 dosar) revizuenţii au arătat în susţinerea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. pe care au înţeles să-şi întemeieze cererea dedusă judecăţii, că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra motivului 2 de recurs, prin care s-a criticat nelegalitatea soluţiei curţii de apel pentru neefectuarea operaţiunii de comparare a titlurilor exhibate de părţile litigante, cerinţă impusă de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată - art. 480, art. 481 C. civ., art. 489-492 C. civ., art. 644 C. civ., art. 10 din Constituţia de la 1948 şi art. 17 din Declaraţia universală a drepturilor omului, precum şi art. 44 din Constituţia României din 2003, privind garantarea dreptului de proprietate.
Dacă se proceda în sensul prescris de normele legale evocate, instanţa nu ar fi pronunţat hotărârea criticată, care prin neexaminarea motivului de recurs invocat face incidenţă norma art. 322 pct. 2 C. proc. civ. constând în cazul de revizuire invocat, teza „dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut", în care se încadrează de asemenea şi invocarea Legii nr. 1/2009, care nu este aplicabilă unui raport juridic declanşat anterior intrării sale în vigoare.
Referitor la cererea dedusă judecăţii, astfel cum a fost aceasta precizată, se constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2135 din 25 februarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamantele S.A. şi S.V.O. împotriva deciziei nr. 118 din 13 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
A fost casată în parte Decizia atacată în sensul că a fost înlăturată dispoziţia privind anularea în parte a sentinţei civile nr. 147 din 17 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, referitor la revendicarea suprafeţei de 60 mp teren, cauza fiind trimisă spre rejudecarea acestui capăt de cerere aceleiaşi instanţe de apel.
A fost respins apelul declarat de Primăria municipiului Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, a fost înlăturată dispoziţia privind respingerea capătului de cerere referitor la neîncadrarea autorului reclamanţilor în categoria persoanelor prevăzute de art. 1 din Decretul nr. 92/1950.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Cererea de revizuire dedusă judecăţii şi întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. vizează dispoziţiile deciziei prin care au fost analizate criticile din recurs privind soluţia dată capătului de cerere în revendicare, care nu au fost primite de instanţa de recurs, sub acest aspect dispoziţiile hotărârii recurate devenind irevocabile.
Sub acest aspect se constată că, potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs se poate cere atunci când evocă fondul.
Această cerinţă a legii, de admisibilitate a căii extraordinare de atac dedusă judecăţii, implică cu necesitate, astfel cum rezultă din conţinutul explicit al textului evocat, rezolvarea fondului pretenţiei ce a constituit obiectul litigiului.
Nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul ca nefondat sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere.
Ca urmare, constatând în cauză existenţa impedimentului legal invocat, de inadmisibilitate a cererii supusă analizei, urmează a se dispune în sensul respingerii sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 2135 din 18 februarie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală formulată de S.A. şi S.V.O..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3596/2010. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 3587/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
