ICCJ. Decizia nr. 3614/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3614/2010
Dosar nr. 3952/1/2009
Şedinţa publică din 10 iunie 2010
Asupra cauzei civile de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 577 din 2 iunie 2005, Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a moştenitorilor G.F. şi E.C., invocată de contestatorul D.C.M.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârâtele A.V.AS. şi Primăria comunei Hinova.
A constatat lipsa calităţii procesuale active a moştenitorilor G.C. şi G.V.P.
A respins contestaţia formulată de contestatorul D.C.M. împotriva deciziei nr. 16/2004, emisă de SC S. SA Drobeta Tr. Severin.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că, prin deciziile nr. 16, 17, 18 şi 19 din 26 mai 2004, emise de pârâta SC S. SA, s-au respins notificările formulate de moştenitorii foştilor proprietari OG şi P.G., prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului compus din moară sistematică şi teren în suprafaţă de 44.600 mp, situat în satul Bistriţa, comuna Hinova, judeţul Mehedinţi, naţionalizat în baza Legii nr. 119/1948.
Tribunalul a constatat că cererea este prematură, deoarece nu s-a respectat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001, iar Primăria Hinova, sesizată prin notificare nu a emis încă dispoziţie.
A mai constatat tribunalul, că pentru cea mai mare parte din teren s-au emis titluri de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, iar ceilalţi moştenitori nu au contestat deciziile emise.
Prin Decizia nr. 2870 din 4 noiembrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamantul D.C.M. împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a constatat dreptul apelantului la măsuri reparatorii prin echivalent.
Instanţa de apel a constatat că moara a fost vândută în procesul de privatizare către SC S. SA, o parte din teren este afectat folosinţei morii, iar restul a fost destinat de Primăria Hinova, conform Legii nr. 18/1991, diverşilor solicitanţi, care deţin titluri de proprietate, astfel încât reclamantul are dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin Decizia nr. 9000 din 8 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamant, a casat Decizia şi sentinţa şi a trimis cauza pentru rejudecare la tribunal.
Instanţa supremă a reţinut că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, imobilul moară şi teren a trecut în proprietatea statului prin naţionalizare. Nu este clar în baza cărui act normativ nemişcătorul a fost naţionalizat, dar având în vedere data inventarului de predare-primire (12 iunie 1948), este de presupus că bunul a fost naţionalizat prin Legea nr. 119/1948 şi nu prin Decretul nr. 92/1950.
Având în vedere dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, instanţele erau datoare să stabilească data la care pârâta SC S. SA s-a privatizat, respectiv data la care statul a încetat să mai fie acţionar.
Cât priveşte terenul, instanţa de recurs a constatat că acesta este situat în intravilan şi face obiectul Legii nr. 10/2001, iar instanţele trebuiau să verifice dacă există teren disponibil, care să poată fi restituit.
După rejudecare, prin sentinţa nr. 225 din 9 octombrie 2008, Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a numiţilor G.F., G.V.P., E.C. şi a moştenitorilor autoarei G.C.G., respectiv G.V.P. şi E.C.
A respins excepţia prematurităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Hinova.
A admis în parte cererea formulată de reclamantul D.C.M.
A respins acţiunea faţă de pârâta A.V.A.S.
A respins cererea de intervenţie formulată de intervenienta I.E.
A anulat Decizia nr. 16 din 25 mai 2004, emisă de SC S. SA.
A constatat că reclamantul este îndreptăţit la restituirea în natură a imobilului moară şi a terenului în suprafaţă totală de 34.769 mp şi la despăgubiri prin echivalent pentru suprafaţa de teren de 9.831 mp intravilan.
A obligat SC S. SA să emită dispoziţie referitoare la restituirea în natură a imobilului moară.
A obligat Primăria comunei Hinova să emită dispoziţie referitoare la restituirea în natură a suprafeţei de teren intravilan de 34.769 mp şi să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de teren de 9.831 mp intravilan.
Tribunalul a constatat că, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, SC S. SA se afla doar în curs de privatizare, situaţie în care nu se poate invoca incidenţa art. 29 din lege, care este aplicabil societăţilor comerciale integral privatizate.
G.F., G.V.P., E.C. şi moştenitorii numitei G.C.G. şi anume, G.V.P. şi E.C., nu au contestat deciziile emise în baza notificărilor, motiv pentru care nu au calitate procesuală activă.
Primăria are calitate procesuală pasivă, deoarece este deţinătoarea terenului solicitat prin notificare.
Tribunalul a mai constatat că cererea reclamantului nu este prematură, deoarece a fost respectată procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie formulată de I.E., tribunalul a constatat că, prin sentinţa civilă nr. 6564 din 18 octombrie 2000 a Judecătoriei Tr. Severin, acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de teren de 2,75 ha teren extravilan şi a fost pusă nelegal în posesie pentru un teren aflat în intravilan.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, tribunalul a constatat că doar suprafaţa de teren de 34.769 mp poate fi restituită în natură, pentru restul de teren reclamantul având dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin Decizia nr. 95 din 23 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelurile declarate de reclamant, intervenientă şi pârâţii Primăria Hinova şi SC S. SA.
In ceea ce priveşte apelul declarat de reclamant, instanţa de apel a reţinut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuată în cauză, terenul solicitat poate fi restituit doar în parte, deoarece suprafaţa de teren de 9.831 mp este afectată de utilităţi publice, respectiv de drum industrial şi blocuri de locuinţe.
In cauză nu s-a făcut dovada că utilajele morii ar fi existat la data notificării, ci, dimpotrivă, că acestea au fost înlocuite în iulie 1996, din cauza gradului avansat de uzură.
Instanţa de apel a constatat că este nefondat şi apelul declarat de SC S. SA, deoarece, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, societatea nu era integral privatizată.
In ceea ce priveşte apelurile declarate de Primăria Hinova şi intervenientă I.E., instanţa de apel a constatat că intervenientei, prin hotărâre judecătorească, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren extravilan în suprafaţă de 2,75 ha. Intervenientă a fost pusă în posesie în anul 2001 pentru 1,42 ha teren, care se identifică cu o parte din terenul ce a aparţinut autorului reclamantului, dar punerea în posesie nu a fost urmată de emiterea titlului de proprietate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamantul D.C.M., pârâţii Primăria comunei Hinova şi SC S. SA şi intervenienta I.E.
Reclamantul D.C.M. a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a arătat că întreaga suprafaţă de teren solicitată, pentru care a făcut dovada dreptului de proprietate, poate fi restituită în natură.
Terenul ce nu a fost restituit nu este ocupat de amenajări de utilitate publică, ci de o cărare, iar cele trei blocuri existente au fost construite abuziv.
Recurentul - reclamant a mai arătat că la, data notificării, utilajele morii erau în stare de funcţionare şi nu s-a făcut dovada că utilajele schimbate în anul 1996 erau cele ce au aparţinut autorului său.
Primăria comunei Hînova nu a invocat nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar a arătat că suprafaţa de teren de 13.940 mp nu poate fi restituită în natură, deoarece pe acest teren a fost pusă în posesie intervenienta I.E.
A mai arătat recurenta - pârâtă că reclamantul nu a făcut dovada că terenul autorilor săi ar fi fost situat în intravilan.
Pârâta SC S. SA a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a arătat că Decizia este nelegală, deoarece societatea s-a privatizat integral la data de 30 martie 1999, prin contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni nr. MH 07 din 30 martie 1999, în urma căruia acţionar majoritar a devenit P.A.S. S., care deţinea 53,9% din valoarea capitalului social.
In iunie 2003 acţiunile au revenit statului român, reprezentat prin A.P.A.J.P.S., ca urmare a desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare, iar la 22 septembrie s-a încheiat un nou contract de privatizare.
In această situaţie nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată, ci dispoziţiile art. 29 din lege.
Intervenienta I.E. nu a invocat vreun motiv de recurs prevăzut de art. 304 C. proc. civ., dar a arătat, în esenţă, că terenul pe care a fost pusă în posesie a aparţinut familiei sale şi după cooperativizare, o parte din acesta a trecut în intravilan.
Faptul că nu s-a emis titlu de proprietate nu este un motiv pentru a fi deposedată de terenul ce i-a aparţinut.
Recursurile declarate sunt nefondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Recurentul - reclamant D.C.M. a susţinut că întreaga suprafaţă de teren solicitată, pentru care a făcut dovada dreptului de proprietate poate fi restituită în natură.
Susţinerea este nefondată, deoarece, naţionalizat fiind, regimul juridic al terenului este reglementat de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, care, în alin. (2) prevede că, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Or, aşa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză şi cum în mod corect a constatat instanţa de apel, suprafaţa de teren nerestituită este ocupată de o alee de acces şi blocuri de locuinţe.
Recurentul reclamant susţine că blocurile au fost edificate în mod abuziv, dar nu a făcut nici o dovadă cu privire la anul în care aceste construcţii au fost edificate şi dacă a existat sau nu autorizaţie de construire, astfel încât nu este incidenţă nici una din ipotezele avute în vedere de alin. (3) şi (5) al art. 10 din Legea nr. 10/2001, care prevăd situaţiile în care pot fi restituite chiar şi terenurile ocupate de construcţii.
In ceea ce priveşte criticile referitoare la utilajele morii, se constată că, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Prin urmare, este necesar ca utilajele să fi existat la data intrării în vigoare a legii speciale de reparaţie.
In cauză, nu s-a făcut dovada că vechile utilaje ale morii ar mai exista, dimpotrivă, la dosar există înscrisuri din care rezultă că în anul 1996, au fost înlocuite o parte din utilaje, printre care valţuri universal, sită plană, separator aspirator, moară porumb, etc.
In ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta SC S. SA, care permite încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta a arătat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată, deoarece, la data intrării în vigoare a legii, societate era integral privatizată.
Criticile sunt nefondate, deoarece, conform actelor depuse la dosar, societatea pârâtă s-a privatizat integral abia în anul 2003.
Recurenta susţine că a devenit integral privatizată încă din anul 1999, în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. MH 07 din 30 martie 1999, dar această susţinere nu poate fi avută în considerare.
Astfel, în contractul în discuţie Fondul Proprietăţii de Stat a vândut doar un procent de 53,9% din acţiuni, dar nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la natura şi regimul juridic al capitalului rămas şi că noua structură a acţionariatului ar fi fost înregistrată la Registrul Comerţului.
Apoi, contractul cuprinde dispoziţii exprese cu privire la plata preţului, care este eşalonată pe un interval de 5 ani şi cu privire la momentul transmiterii dreptului de proprietate asupra acţiunilor, care se va produce la data plăţii preţului.
Cum contractul a fost reziliat tocmai pentru neplata preţului stabilit, aşa cum rezultă din încheierea nr. 915 din 5 iunie 2003 a Tribunalului Mehedinţi, dreptul de proprietate asupra acţiunilor nu a trecut asupra cumpărătorului.
In lipsa dovezilor că SC S. SA era societate integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în mod corect instanţa de apel a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată.
În ceea ce priveşte recursurile declarate de pârâta Primăria comunei Hînova şi intervenienta I.E., se constată că acestea se referă la aceeaşi chestiune şi anume imposibilitatea restituirii în natură către reclamant a suprafeţei de teren de 13.940 mp.
Această susţinere nu poate fi primită, deoarece, aşa cum în mod corect a constatat instanţa de apel, prin sentinţa civilă nr. 6564 din 18 octombrie 2000, Judecătoria Turnu Severin a dispus reconstituirea dreptului de proprietate a suprafeţei de teren de 2,75 ha „situată în extravilanul satului Bistriţa, comuna Hînova".
Prin urmare, chiar dacă punerea în posesie a intervenientei s-a făcut pe o suprafaţă de teren în intravilan, punerea în posesie nu este conformă hotărârii civile, care i-a recunoscut dreptul de proprietate pe o suprafaţă de teren situată în extravilan.
Faptul că terenul ce a aparţinut autorilor intervenientei a fost iniţial situat în extravilan şi o parte din el, după cooperativizare, a trecut în intravilan nu prezintă importanţă pentru cauză, deoarece prin hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat s-a stabilit că I.E. are dreptul la un teren situat în extravilan.
Cât priveşte susţinerea pârâtei Primăria comunei Hinova că reclamantul nu a făcut dovada că terenul ce a aparţinut autorilor săi ar fi fost situat în intravilan, aceasta nu poate fi analizată, deoarece prin Decizia nr. 9000 din 8 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat această chestiune, reţinând că terenul solicitat de reclamant este situat în intravilan.
In aceste circumstanţe şi cum intervenienta nu justifică un titlu pentru suprafaţa de teren pe care o ocupă din terenul solicitat de reclamant, acesta are dreptul să beneficieze de măsura restituirii în natură.
Faţă de cele arătate, recursurile declarate se vor privi ca nefondate şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul D.C.M., pârâtele Primăria Hinova şi SC S. SA şi intervenienta I.E. împotriva deciziei nr. 95 din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3615/2010. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 3596/2010. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
