ICCJ. Decizia nr. 373/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 373/2010
Dosar nr. 16.424/3/2008
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Deliberând asupra cererilor de faţă;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1176 din 10 iulie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins contestaţia formulată de K.I. împotriva dispoziţiei nr. 10099 din 28 martie 2008 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, prin care s-a respins notificarea vizând restituirea în natură a terenului situat în Bucureşti, cu motivarea că imobilul nu face obiect al Legii nr. 10/2001.
Apelul formulat de contestator a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care, prin Decizia nr. 63 din 28 ianuarie 2009, a schimbat sentinţa apelată şi admiţând contestaţia, a anulat dispoziţia şi l-a obligat pe pârâtul Primarul General al Municipiului Bucureşti, să-i restituie în natură contestatorului, suprafaţa de 1878 mp teren situat în Bucureşti, identificat conform raportului de expertiză efectuat în cauză. A obligat totodată intimatul să acorde măsuri reparatorii în echivalent, pentru diferenţa de 37 mp, teren imposibil de restituit în natură.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că cel în cauză a dovedit calitatea sa de persoană îndreptăţită, în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, precum şi existenţa şi întinderea dreptului de proprietate situaţie în care, în acord cu dispoziţiile art. 10 din acelaşi act normativ, are dreptul la restituirea în natură a suprafeţei de teren liber şi la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru diferenţa de 37 mp, teren ocupat.
Hotărârea dată în apel, a rămas irevocabilă prin nerecurare, la 19 martie 2009 niciuna din părţi neînţelegând să exercite calea extraordinară de atac a recursului.
La 14 mai 2009, SC C. SA a formulat cerere de repunere în termenul de recurs şi cerere de intervenţie în interes propriu, susţinând în esenţă că nu a avut cunoştinţă despre acest litigiu până la data formulării prezentei cereri, şi are un interes „just, legitim şi moral" în legătură cu intervenţia în interes propriu, întemeiat pe posesia pe care o exercită asupra nemişcătorului.
Cererea se priveşte ca inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed.
Dreptul de a exercita, într-o cauză, o cale de atac, ordinară sau extraordinară, nu poate fi recunoscut, potrivit principiilor instituite în dreptul nostru procesual civil decât persoanelor – fizice sau juridice – care au fost părţi în acea cauză.
Terţele persoane, care nu au participat la judecata în faţa primei instanţe, nu au legitimarea procesuală de a exercita căile de atac ale apelului şi respectiv recursului.
Regula este instituită în vederea asigurării stabilităţii raporturilor juridice statornicite printr-o hotărâre judecătorească, ea întemeindu-se, potrivit doctrinei, şi pe principiul relativităţii lucrului judecat.
Chiar dacă unii terţi ar putea fi vătămaţi prin cele dispuse printr-o hotărâre judecătorească, aceştia nu o pot ataca pe calea apelului sau recursului, ei având la îndemână contestaţia la executare, în care se pot apăra invocând inopozabilitatea hotărârii astfel pronunţate, în situaţia când le sunt urmărite bunurile.
Cât priveşte cererea de intervenţie în interes propriu, aceasta poate fi făcută – potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. – numai în faţa primei instanţe şi înainte de închiderea dezbaterilor sau, cu învoirea părţilor, în instanţa de apel.
per a contrario, în recurs, un terţ nu poate interveni decât în interesul uneia din părţi, iar nu în interes propriu.
Aşa fiind, luând act şi de faptul că în dosarul în care se solicită repunerea în termenul de recurs şi se formulează o cerere de intervenţie în interes propriu, Decizia dată în apel, a rămas irevocabilă prin neexercitarea de către niciuna din părţi, a căii extraordinare de atac a recursului, litigiul fiind stins, cererea formulată de SC C. SA, la 14 mai 2009, se va respinge, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibile, cererea de intervenţie în interes propriu şi cea de repunere în termenul de recurs, formulate de SC C. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 393/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 38/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
