ICCJ. Decizia nr. 3708/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3708/2010
Dosar nr. 1491/112/2008
Şedinţa publică de la 15 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud la data de 11 iunie 2008, reclamanta Uniunea Comunelor G.N. a solicitat să se dispună obligarea pârâtei SC E.D. Transilvania Nord SA - Sucursala Bistriţa să răspundă la notificarea ce i-a fost comunicată în baza Legii nr. 10/2001 prin intermediul executorului judecătoresc I.D., privind imobilele situate în localitatea N., înscrise în C.F. nr. CC nr. top T1, T2, T3, T4, T5.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea, solicitând obligarea pârâtei să răspundă la notificare sub sancţiunea obligării acesteia la plata de daune cominatorii de 100 RON/zi pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii şi până la emiterea deciziei.
Prin sentinţa civilă nr. 797 din 5 decembrie 2008, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a admis acţiunea şi a obligat pârâta să emită o decizie cu referire la notificarea făcută de reclamantă prin B.E.J. I.D., privind restituirea în natură a imobilelor terenuri înscrise în C.F. nr. CC Prislop nr. top T1, T2, T3, T4, T5, în conformitate cu art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată; a respins cererea reclamantei privind daunele cominatorii.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că, în data de 25 iunie 2001 reclamanta a adresat o notificare, în condiţiile şi cu respectarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Legea nr. 10/2001, iar apărările pârâtei în sensul că nu a primit notificarea nu pot fi reţinute în raport de probatoriul administrat în cauză, respectiv borderoul de expediere poziţia 19, adresele executorului judecătoresc, demersurile făcute de reclamantă pentru restituirea terenurilor, chiar anterior adoptării Legii nr. 10/2001.
S-a reţinut şi faptul că pârâta nu contestă comunicarea notificării, ci doar primirea ei şi chiar prezumându-se primirea notificării de persoane neautorizate, această împrejurare nu poate atrage sancţiunea decăderii prevăzută de art. 2 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, deoarece notificarea înregistrată la executorul judecătoresc face dovada deplină a respectării termenului prevăzut de art. 22 alin. (1) din aceeaşi lege.
Petitul vizând daunele cominatorii a fost respins, întrucât în materia Legii nr. 10/2001 nu pot fi acordate, nefiind prevăzute de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, solicitând schimbarea acesteia, în sensul respingerii acţiunii introductive.
În motivarea apelului s-a arătat că actele depuse la dosar nu fac dovada că pârâta a fost notificată şi nici că i-a fost comunicată notificarea respectivă. Sunt irelevante în acest sens borderoul şi adresele executorului judecătoresc, iar concluzia instanţei de fond bazată pe o prezumţie, este una greşită şi inadmisibilă.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 67/A din data de 9 martie 2009, a respins apelul ca nefondat, reţinând că pârâta, prin întâmpinarea formulată la instanţa de fond, deşi susţine că nu a primit notificarea reclamantei, în partea finală se referă în mod expres la terenurile care au făcut obiectul notificării, afirmând că se află doar în parte în patrimonial său, restul terenurilor fiind predate societăţilor nou înfiinţate, urmare a reorganizării. Această referire nu face decât să confirme faptul că pârâta nu este străină de amplasamentul terenurilor solicitate de reclamantă prin notificare şi că i-a fost comunicată notificarea respectivă.
Înscrisurile depuse la dosar, respectiv borderoul întocmit de executorul judecătoresc I.D. în data de 25 iunie 2001, confirmat de Oficiul Poştal Năsăud nr. x, adresele aceluiaşi executor judecătoresc din 08 aprilie 2008 şi din 13 noiembrie 2008, fac dovada deplină că notificarea reclamantei a fost expediată pârâtei SC E. SA în oraşul Bistriţa şi a fost primită de pârâtă în data de 26 iunie 2001, aspect consemnat în „Registrul de notificări" şi constatat de acelaşi executor.
Împotriva acestei decizii, a exercitat calea de atac a recursului pârâta SC E.D. Transilvania Nord SA - Sucursala Bistriţa, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii apelului şi modificarea în parte a sentinţei date de instanţa de fond ca fiind nelegală.
Pârâta a susţinut că decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Legea nr. 10/2001 şi că, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că a fost notificată în baza Legii nr. 10/2001 şi nici că a primit această notificare.
În motivarea recursului s-a arătat şi faptul că instanţa de apel a apreciat în mod greşit că, atâta timp cât prin întâmpinare s-a făcut referire la amplasamentul terenurilor solicitate de reclamantă prin notificare, rezultă că aceasta i-a şi fost comunicată. Amplasamentul imobilelor pentru care se presupune că a fost făcută notificarea este menţionat atât în cererea de chemare în judecată, cât şi în C.F. anexată acesteia şi pârâta a considerat oportun să precizeze care este situaţia de fapt a acestor imobile.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Pârâta-recurentă susţine încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Legea nr. 10/2001 şi faptul că, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că a fost notificată în baza Legii nr. 10/2001 şi nici că a primit această notificare.
Instanţele fondului au stabilit, pe baza probelor administrate, situaţia de fapt în cauză. Acest aspect nu mai poate face obiect de analiză în calea de atac a recursului care, faţă de actuala configuraţie a art. 304 C. proc. civ., permite reformarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, instanţa de recurs nemaiavând competenţa de a cenzura situaţia de fapt statuată prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, aşa cum urmăreşte în realitate recurenta-pârâtă.
Aşadar, analizând şi coroborând întregul material probator aflat la dosar, instanţele au stabilit că notificarea din 13 noiembrie 2008, formulată de petentă în baza Legii nr. 10/2001 prin intermediul B.E.J. I.D., pentru restituirea imobilelor în discuţie, a fost comunicată pârâtei SC E. SA - Sucursala Bistriţa la data de 25 iunie 2001, potrivit borderoului poştal confirmat de Oficiul Poştal Năsăud nr. x şi a fost primită de pârâtă la data de 26 iunie 2001, fapt consemnat în „Registrul de notificări" şi constatat de executorul judecătoresc.
Situaţia de fapt statuată în cauza de faţă este confirmată, în plus, de adresa din 08 septembrie 2005 comunicată pârâtei după adoptarea Legii nr. 247/2005, prin care se solicită soluţionarea notificării, ce a fost depusă de intimata-reclamantă odată cu întâmpinarea formulată în recurs.
Cererea reclamantei, de revenire la notificare, a fost primită prin poştă de către pârâtă la data de 14 septembrie 2005, astfel cum reiese din confirmarea de primire semnată de către delegatul SC E. SA.
Sub acest aspect, este de reţinut faptul că pârâta-recurentă nu a răspuns la această adresă şi nu a făcut dovada că a purtat corespondenţă cu petenta prin care să îi comunice că nu se află în posesia notificării despre care face vorbire.
În ceea ce priveşte conţinutul întâmpinării depuse de pârâtă, la care face referire instanţa de apel în considerentele deciziei recurate, pârâta arată care este situaţia imobilelor în discuţie şi susţine că va depune înscrisuri în dovedire, după ce reclamanta va face dovada notificării societăţii în conformitate cu Legea nr. 10/2001.
Astfel, în mod corect Curtea de apel a reţinut că pârâta cunoştea cererea de retrocedare a imobilelor formulată de reclamantă, atât anterior adoptării Legii nr. 10/2001, cât şi ca urmare a notificării adresate în temeiul acestei legi speciale, astfel cum s-a dovedit cu ansamblul probator administrat în cauză.
Faţă de toate considerentele reţinute, Înalta Curte constată că, la situaţia de fapt pe deplin stabilită, instanţa de apel a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor din Legea nr. 10/2001 incidente în speţă, recurs urmând a fi respins, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu consecinţa păstrării deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E.D. Transilvania Nord S.A. - Sucursala Bistriţa împotriva deciziei nr. 67/A din data de 9 martie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3706/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3710/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
