ICCJ. Decizia nr. 393/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 393/2010
Dosar nr. 849/43/2007
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 160 din 3 octombrie 2005, primarul comunei Tăureni, judeţul Mureş, a propus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilele – terenuri situate în intravilanul comunei Tăureni – ce au făcut obiectul notificării nr. 93 din 3 august 2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001, de C.N.P., C.A. şi S.M.Z.M., cu excepţia suprafeţei de 1000 mp din C.F. 371 nr. top 393 Tăureni, restituită în natură, printr-o dispoziţie anterioară.
La 17 noiembrie 2005, persoanele îndreptăţite au contestat această dispoziţie, solicitând instanţei să oblige pârâta de a le restitui în natură terenurile ce fac obiectul notificării, imobile care sunt libere, fiind păstrate fără drept în administrarea primăriei pentru a fi înstrăinate unor terţe persoane.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 703 din 2 mai 2007, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând în esenţă că deşi au solicitat mai multe imobile, reclamanţii nu au formulat notificări pentru fiecare din acestea şi implicit nu au precizat separat elementele lor de identificare, la care să depună actele doveditoare, lipsa acestor notificări separate determinând „reluarea discuţiei" cu privire la aceste imobile, prin emiterea mai multor dispoziţii.
În argumentarea soluţiei sale, instanţa fondului, face trimitere la dispoziţia nr. 20/2001, a SC Z.Z. SA Zău de Câmpie, prin care reclamanţilor li s-a restituit în natură imobilul din comuna Tăureni, cu terenul aferent de 3.220 mp şi la litigiul aflat pe rolul Judecătoriei Luduş, urmare casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare, de către Curtea de Apel Târgu Mureş, reţinând legalitatea măsurii dispusă prin actul atacat, în condiţiile în care este în curs de a se stabili, de către instanţa de trimitere, situaţia legală a terenurilor înscrise în C.F. 371 Tăureni, nr. top 400/1/2.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, care, prin Decizia nr. 117/A din 28 noiembrie 2007, a respins apelul reclamanţilor, reţinând că aceştia deşi au susţinut că hotărârea criticată este netemeinică şi nelegală, afirmând că toate probele necesare pronunţării unei soluţii favorabile, sunt depuse la dosar, nu au dovedit aceste afirmaţii, conform cu prevederile art. 1169 C. civ., obligaţie ce le revenea.
În cauză au declarat recurs în termen legal, reclamanţii C.N.P., C.A. şi S.M.Z.M. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 – 10 coroborat cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ., critică hotărârile date în cauză, după cum urmează:
- instanţele nu au cercetat actele doveditoare depuse la dosar care contrazic afirmaţia pârâtei exprimată şi prin dispoziţia atacată, în sensul că terenurile notificate nu sunt libere şi nu se pot restitui în natură, în cauză impunându-se efectuarea unei expertize topografice.
- ambele instanţe, au ignorat cererile formulate de reclamanţi prin precizarea acţiunii introductive, în care au arătat că îşi retrag petitul vizând restituirea suprafeţei de 3000 mp teren ce face obiectul unei acţiuni separate aflată pe rolul Judecătoriei Luduş „preocupându-se" în motivările hotărârilor date în prezenta cauză, cu evoluţia litigiului – şi respectiv a căilor procesuale – vizând acţiunea în revendicare a acestei suprafeţe.
Or, se mai arată, din examinarea cererilor formulate de reclamanţi şi a precizărilor făcute, rezultă că s-a cerut a se restitui în natură suprafaţa de 4120 mp, din intravilanul comunei Tăureni, cerere în legătură cu care instanţele nu s-au pronunţat explicit.
Recursul se priveşte ca fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.
Prin notificarea nr. 93 din 3 august 2001, reclamanţii au solicitat primarului comunei Tăureni, judeţul Mureş, în calitate de moştenitori ai lui C.N., restituirea în natură a terenurilor înscrise pe numele autorului lor, în C.F. 419 şi 371 Tăureni, precum şi acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti pentru construcţiile ce aflau pe aceste terenuri, demolate ulterior preluării abuzive.
În soluţionarea susnumitei notificări, au fost emise dispoziţiile nr. 135 din 18 august 2003 (prin care, celor în cauză, li se restituie în natură o suprafaţă de 1000 mp, din C.F. 371, nr. top 393, situată în comuna Tăureni, din „fosta curte a C.A.P." – a se vedea f. 66 fond) şi nr. 160 din 3 octombrie 2005, contestată în prezenta cauză, prin care, pentru restul terenurilor – ce se pretinde că nu mai sunt libere – se aprobă acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor (f. 102 – dosar fond).
De menţionat că, în legătură cu terenurile ce au aparţinut autorului lor, urmare demersurilor celor în cauză s-a emis, în baza Legii nr. 10/2001 şi dispoziţia nr. 20 din 25 mai 2001 – f. 108, dosar fond – prin care Consiliul de Administraţie al SC Z.Z. SA, le restituie în natură suprafaţa de 3722 mp, din C.F. 371, nr. top 400/1/2, teren în legătură cu punerea în posesie a căruia, s-au născut ulterior, mai multe litigii, aflate pe rolul instanţelor mureşene.
La 3 februarie 2006, persoanele îndreptăţite şi-au precizat contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 160 din 3 octombrie 2005 învederând instanţei că înţeleg să renunţe la petitul vizând restituirea în natură a suprafeţei de 3000 mp – din C.F. 371, nr. top 400/1/2 – întrucât nemişcătorul face obiectul unui alt litigiu, aflat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş. (f. 32 – dosar fond).
Contrar acestor precizări şi poziţiei constante a reclamanţilor, ulterior datei de 3 februarie 2006, atât instanţa fondului cât şi instanţa de control judiciar, şi-au fundamentat soluţiile – prin raportare la dispoziţiile deciziei nr. 20/2001 a SC Z.Z. SA, care nu face obiectul acestei cauze – în principal, pe considerentele deciziei nr. 195 din 22 septembrie 2005 a Tribunalului Mureş şi respectiv nr. 25/R din 18 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţate în soluţionarea acţiunii în revendicare formulată de reclamanţi, la 23 februarie 2005, în contradictoriu cu SC L.Z. SRL Tăureni.
Or, demersul judiciar de faţă, urmare precizărilor făcute de reclamanţi, avea ca obiect contestarea refuzului pârâtei de a le restitui în natură, prin dispoziţia atacată, suprafeţele individualizate la nr. top 389, 390 şi respectiv 392, 393, poziţia nr. 6 şi 24 din C.F. 371 Tăureni, din care, urmau a fi scăzute suprafeţele de 1000 mp – restituiţi prin dispoziţia nr. 135/2003 – şi alţi 1000 mp ocupaţi cu construcţia având destinaţia de moară, suprafaţa rămasă în discuţie, fiind cea de 4120 mp, ce se pretinde de către contestatori că ar fi poziţionată în fosta curte a C.A.P. Tăureni şi pasibilă restituirii în natură.
În legătură cu această suprafaţă, instanţele nu au administrat nici o probă din care să rezulte situaţia juridică actuală a terenului ce a aparţinut autorului reclamanţilor, cu prilejul rejudecării impunându-se efectuarea unor expertize de specialitate care să aibă în vedere atât evoluţia cărţii funciare, urmare dezmembrărilor topografice cât şi eventualele înstrăinări succesive ale nemişcătorului, inclusiv cele efectuate – conform susţinerilor pârâtei, din întâmpinare – în baza art. 28 din Legea nr. 18/1991.
Cât priveşte considerentul instanţei de fond – însuşit de instanţa de apel – referitor la împrejurarea că reclamanţii nu au formulat câte o notificare distinctă pentru fiecare teren în parte, din cele solicitate pe calea notificării, acesta nu poate fi reţinut, în contextul art. 22.1 lit. b) din HG nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, prevederi conform cărora în cazul în care notificarea s-a făcut în bloc pentru mai multe imobile, din aceeaşi localitate, urmează a se considera că notificarea s-a făcut pentru fiecare imobil.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, recursul urmează a se admite, cu consecinţa casării ambelor hotărâri şi a trimiterii cauzei spre rejudecare, tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii C.N., C.A. şi S.M.Z.M. împotriva deciziei nr. 117/A din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 703 din 2 mai 2007 a Tribunalul Mureş, secţia civilă.
Trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 394/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 373/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
