ICCJ. Decizia nr. 395/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 395/2010
Dosar nr. 945/95/2008
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Tribunalul Gorj, secţia civilă, reclamanţii B.N., D.G. şi S.C. au chemat în judecată pârâta SC C.E.R. SA, solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, aceasta să fie obligată la plata drepturilor de autor ai invenţiei „Dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone, cu rotorul bobinat", aferente perioadei 01 ianuarie 2006-30 iunie 2007, actualizate cu coeficientul de inflaţie, cât şi la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate de la data introducerii acţiunii, până la efectuarea plăţii, precum şi cheltuielile de judecată.
În motivare, reclamanţii au arătat că sunt autorii invenţiei „Dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone, cu rotorul bobinat", pentru care a fost emis brevetul de invenţie nr. 102593 iar prin contractul nr. 3999 din 14 martie 2000, E.M. Rovinari s-a obligat să plătească cu titluri de drepturi de autor un procent de 30% din eficienţa economică obţinută în primul an de exploatare a invenţiei şi de 20% pentru următorii ani, contractul fiind încheiate pentru perioada 1 aprilie 1998-22 ianuarie 2009.
S-a mai arată că în anul 2004, a fost înfiinţat SC C.E.R. SA în componenţa căreia a intrat şi fost I.M. Rovinari, care a refuzat pentru perioada 01 ianuarie 2006-30 iunie 2007 să le plătească sumele ce reprezentau drepturile de autor.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu motivarea că în cadrul E.M. Rovinari, subunitate ce aparţine C.E.R., în instalaţiile electrice de pornire a motoarelor electrice asincrone, cu rotorul bobinat, arătând că nu a fost şi nici nu a utilizat invenţia reclamanţilor, pornirea motoarelor realizându-se cu ajutorul rezistenţelor electrice tip RE şi RM, precum şi convertizorul static rotoric, cu puterea de 630 kv.
Prin sentinţa civilă nr. 203 din 22 octombrie 2008 pronunţată în dosar nr. 945/95/2008, Tribunalul Gorj a admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâta să le plătească acestora drepturile de autor astfel: - B.N. – 175.646 lei; - S.C. – 73.186 lei; - D.G. – 43.911 lei, reactualizate la data efectuării expertizei, urmând a fi reactualizate la data plăţii, dobânzi pentru perioada 01 ianuarie 2006 - 30 iunie 2007, precum şi dobânda legală aferentă acestor sume, începând cu data de 11 iulie 2007, până la data efectuării plăţii şi cheltuieli de judecată, astfel: B.N. – 18.681,40 lei; S.C. – 7.300 lei; D.G. – 4.400 lei.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 140 din 22 aprilie 2009 a respins apelul declarat de pârâta SC C.E.R. SA împotriva sentinţei arătate, pentru motivele ce urmează:
Instanţa a fost învestită cu o acţiune pentru obligarea la plata drepturilor băneşti către autorii invenţiei intitulată „Dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone, cu rotorul bobinat", brevetată sub nr. 102593/1989, a pârâtei SC C.E.R. SA pentru perioada 01 ianuarie 2006-30 iunie 2007.
Între reclamanţi şi fostul C.N.L.O., din care făcea parte şi E.M.C. Rovinari s-a încheiat contractul nr. 3999 din 14 martie 2000, în baza art. 67 din Legea nr. 64/1991, prin care autorilor invenţiei li s-a stabilit cuantumul drepturilor băneşti cuvenite pe perioada 01 aprilie 1998-22 ianuarie 2009, pentru perioada cuprinsă între anul 5-20, fiind stabilit un procent de 20% din eficienţa economică. Potrivit clauzei cuprinsă la lit. j) din contract, încetarea contractului se face fără nicio notificare la data de 22 ianuarie 2009 sau la data când una din părţi notifică în scris producerea unui eveniment legat de exploatarea soluţiei, care conduce la reducerea sau anularea profilului.
Pe durata derulării contractului, conform art. 1 şi art. 3 din HG nr. 103/2004 a fost înfiinţat SC C.E.R. SA în componenţa căreia a intrat I.M. Rovinari, iar potrivit art. 15 din aceeaşi hotărâre, au fost preluate toate drepturile şi obligaţiile fostei exploatări miniere, printre care au intrat şi drepturile băneşti cuvenite autorilor invenţiei, al cărei titular era chiar I.M. Rovinari.
Pârâta, deşi a arătat că nu se mai folosea de acea invenţie în procesul de producţie, nemaifiind eficientă pe plan economic nu şi-a respectat obligaţia impusă prin contract la lit. j) şi nici nu i-a notificat pe autorii invenţiei cu privire la încetarea exploatării soluţiei care ar fi dus la anularea profitului realizat.
Producătorul SC I.E. SA Craiova a efectuat o analiză comparativă între dispozitivul electronic al invenţiei şi dispozitivul electronic fabricat de această societate, concluzionând că ambele dispozitive asigură pornirea motoarelor asincrone cu rotorul bobinat în locul reostatelor electronice de pornire. Faţă de faptul că dispozitivul propus de invenţie a fost înregistrat în 1989, la acea dată au fost folosite componente existente pe piaţa electronicii româneşti din acea perioadă, ulterior din momentul în care dispozitivul a fost realizat de SC I.E. SA Craiova, respectiv anul 1997, dispozitivul electronic de pornire fiind produs cu componente electronice performante existente pe piaţă la acel moment, or, aceasta însemna că produsul se va îmbunătăţi permanent în funcţie de progresul componentelor electronice ce vor apărea pe piaţă.
Faptul că SC I.E. SA Craiova are certificat de marcă nu schimbă situaţia de fapt şi de drept existentă în această cauză.
Drepturile inventatorilor nu sunt afectate de faptul că titularul brevetului de invenţie a încheiat contract de licenţă voluntară, transmiţând către SC I.E. SA Craiova dreptul de fabricaţie al produsului inventat, sub denumirea pe care aceştia au dat-o produsului „Controler Static al Curentului Rotoric CSR 630 p", pentru care s-a primit certificat de marcă înregistrată.
În cauză a fost dovedit că dispozitivul folosit în procesul de producţie nu a constituit o realizare tehnică nouă, fiind chiar invenţia ai cărei autori sunt reclamanţii.
Denumirea diferită a invenţiei şi a produsului întemeiat pe această invenţie nu are importanţă în ceea ce priveşte folosirea invenţiei, deoarece indiferent de denumirea produsului prin care este comercializată invenţia, cât timp acesta se întemeiază pe invenţie, folosirea produsului va duce la concluzia utilizării invenţiei în procesul de producţie, astfel încât autorii acesteia îşi vor păstra drepturile rezultate din contract până la momentul de încetare rezultat din clauzele contractului.
Împotriva deciziei a declarat recurs SC C.E.R. SA
Prin cererea de recurs se arată că în apărare a susţinut că dispozitivul CSR 630 p a fost produs în baza contractului de licenţă voluntară, invocându-se adresele emise de SC I.E. SA precum şi constatările din raportul de expertiză.
Se mai arată că prin hotărârea nr. 11 din 28 noiembrie 2009 a Consiliului de administraţie a C.N.L.O. au fost acordate drepturile de autor pentru invenţia „Dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone, cu rotorul bobinat", nu pentru folosirea dispozitivului „Controler static al curentului rotoric CSR 630 p".
Recurenta concluzionează că din probele administrate rezultă cu certitudine că cele două dispozitive sunt diferite din punct de vedere tehnic constructiv.
Intimaţii, prin întâmpinarea formulată au invocat excepţia inadmisibilităţii şi nulităţii recursului precum şi incidenţa autorităţii de lucru judecat deoarece prin sentinţa civilă nr. 311/2006 a Tribunalului Gorj, definitivă şi irevocabilă s-a constatat că dispoziţiile CSR 630 produs şi comercializat de SC I.E. SA este acelaşi cu „Dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone, cu rotorul bobinat" şi că pârâta foloseşte invenţia.
Analizând Decizia recurată prin prisma excepţiilor invocate, cu respectarea dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte reţine cele ce succed:
- Din cuprinsul art. 299 C. proc. civ. rezultă că împotriva unei hotărâri pronunţate fără drept de apel sau în apel poate fi declarată calea extraordinară de atac a recursului.
Cum hotărârea face parte din categoria hotărârilor supuse reformării prin intermediul acestei căi de atac, excepţia inadmisibilităţii recursului va fi respinsă ca nefondată.
- Există autoritate de lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este formulată pe acelaşi temei juridic şi este formulată de aceleaşi părţi şi împotriva lor, în aceeaşi calitate. Din examinarea hotărârii pronunţate în primul proces finalizat prin sentinţa civilă nr. 311 din 26 iunie 2006, irevocabilă prin Decizia nr. 2832 din 30 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, rezultă că obiectul pricinii l-a reprezentat plata unor drepturi de autor aferente perioadei 1 ianuarie 2004-31 decembrie 2005. Hotărârea anterioară nu are autoritate de lucru judecat în pricina actuală, deoarece în cauza de faţă se solicită plata unor drepturi de autor aferente perioadei 1 ianuarie 2006-30 iunie 2007.
Drept urmare, în lipsa identităţii de obiect, sub aspectul perioadei pentru care se solicită acordarea drepturilor băneşti cuvenite autorilor invenţiei, dispoziţiile art. 1201 C. civ. nu sunt incidente în cauză.
Prin cererea de recurs se invocă greşita interpretare a probatoriului administrat în cauză.
Fiind în prezenţa unei nemulţumiri referitoare exclusiv la modul în care instanţa a stabilit situaţia de fapt în funcţie de probele administrate, critica formulată nu face posibilă încadrarea ei într-unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., întrucât aspectele de netemeinicie nu pot face obiect al recursului conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte, pentru cele ce preced, va constata în temeiul dispoziţiilor art. 306 C. proc. civ., nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţiile inadmisibilităţii şi autorităţii de lucru judecat invocate de intimaţii B.N., D.G. şi S.C.
Constată nulitatea recursului declarat de pârâtul SC C.E.R. împotriva deciziei nr. 140 din 22 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 401/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 394/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
