ICCJ. Decizia nr. 3776/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3776/2010
Dosar nr. 29488/3/2008
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 31 iulie 2008 reclamanţii Z.M. şi Z.I. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria municipiului Bucureşti, Consiliul General al Municipiului Bucureşti solicitând acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001, pentru terenul în suprafaţă de 100 mp, situat în Bucureşti, sector 3.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au dobândit imobilul, prin cumpărare, în anul 1988, ulterior casa fiind demolată şi terenul expropriat fără a le acorda despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr. 448 din 25 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 12657 din 3 decembrie 1980, reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei situate în Bucureşti, sector 3, în contract menţionându-se că suprafaţa aferentă de teren trece în proprietatea statului conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii care au arătat că fiind vorba despre o expropriere cererea nu putea fi apreciată ca fiind pendinte de Legea nr. 10/2001 şi chiar dacă ar fi fost greşit îndreptată, instanţa avea îndatorirea în virtutea rolului activ să îndrume cererea la instanţa competentă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 613 din 26 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel, a reţinut, că reclamanţii nu au calitatea de persoane îndreptăţite, în accepţiunea art. 3 din Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care terenul în litigii nu a fost niciodată proprietatea acestora.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat recurs fără a arăta şi motivele de nelegalitate.
La termenul de judecată din data de 17 iunie 2010, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia nulităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Recurenta Z.I. prin apărător a solicitat să i se încuviinţeze motivarea recursului, la acest termen susţinând că partea pe care o asistă neavând studii juridice, nu a putut complini cerinţa motivării recursului până la acest termen.
Cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Întrucât recurenţii nu au indicat şi dezvoltat niciunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., în cererea de declarare a recursului şi nici nu s-au depus în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, nefiind invocate motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanţii Z.I. şi Z.M. împotriva deciziei nr. 613 din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3754/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3794/2010. Civil. Completare/lămurire... → |
|---|
