ICCJ. Decizia nr. 3770/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3770/2010
Dosar nr. 5038/117/2007
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele
Prin sentinţa civilă nr. 514 din 10 octombrie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii V.I., V.I., V.S.J. şi S. împotriva pârâţilor Municipiul Cluj-Napoca reprezentat prin Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că după cum rezultă din copia cărţii funciare nr. 6383 Cluj, V.A. şi V.V., antecesorii reclamanţilor, au avut calitatea de proprietari tabulari asupra unei cote de 1600/7332 parte din imobilului prevăzut cu nr. top. 21432/4/6 având destinaţia de Păşune sub Calvaria în suprafaţă de 4 jugh. 992 stj.p., dreptul lor fiind intabulat sun B.5-6. Raportat la suprafaţa totală a imobilului, cota de proprietate a antecesorilor reclamanţilor echivalează cu 5755/26395.
Prin încheierea C.F. 10251/1943 nr. topografic al parcelei mai sus menţionate a fost înlocuit cu 21432/10.
O parte din cota de proprietate deţinută de V.A. şi V.V., respectiv 4755/26395 a trecut in proprietatea Statului român cu titlu de donaţie, dobânditorul înscriindu-şi dreptul de proprietate sub B.7, iar restul cotei rămasă in proprietatea antecesorilor reclamaţilor ulterior donaţiei, a trecut şi aceasta in proprietatea Statului în baza Deciziei nr. 383/1986 a Consiliului Popular al oraşului Cluj, Statul înscriindu-şi dreptul de proprietate asupra acestei cote sub B.9.
Prin notificarea formulată la data de 11 iulie 2001 reclamanţii au solicitat Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 4775 din imobilul prevăzut cu nr. top. 21432/10 înscris in C.F. 6383 Cluj, fostă proprietate a antecesorilor săi.
Prin sentinţa civilă nr. 6218/2006 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca in dosar nr. 9129/2006, rămasă irevocabilă, reclamanţii au obţinut in justiţie constatarea nulităţii absolute a actului de donaţie in baza căruia cota de proprietate ce a aparţinut antecesorilor lor a trecut în proprietate Statului Român.
Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca nu a procedat până în prezent la soluţionarea notificării reclamanţilor, iar prin întâmpinare şi-a motivat omisiunea prin împrejurarea că nu are calitatea de unitate deţinătoare a imobilului ce face obiectul notificării, deţinătoare a acestor imobile fiind SC T. SA şi Universitatea „Babeş- Bolyai", după cum s-a stabilit prin Decizia civilă nr. 1826/2004 a Curţii de Apel Iaşi, şi prin urmare acestea sunt chemate să soluţioneze notificarea reclamanţilor.
Reclamanţii pretind că această decizie nu le este opozabilă.
Prin Decizia civilă 1826 din 14 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, instanţa a stabilit referitor la acelaşi imobil 21432/10, în contradictoriu cu alţi numiţi B.Z., R.M. şi pârâţii SC T. SA Cluj-Napoca, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - D.G.F.P. Iaşi, Universitatea „Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, Primarul municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, Primarul municipiului Cluj-Napoca, G.L., K.W., Prefectura Judeţului Cluj, Consiliul Judeţean Cluj, că pentru porţiunile din teren deţinute de Universitatea „ Babeş-Bolyai" şi SC T. SA, acestea sunt chemate să soluţioneze notificarea şi nu unitatea administrativ teritorială.
Într-adevăr, nefiind părţi în respectivul proces, reclamanţilor nu le pot fi opuse cu autoritate de lucru judecat cele constatate de instanţa prin Decizia menţionată, de aceea, pentru a verifica care sunt deţinătorii şi situaţia faptică actuală a imobilului în litigiu, tribunalul a procedat la administrarea expertizei in specialitatea topografie.
Raportul de expertiză administrat in cauză, întocmit de expert V.V., a relevat că imobilul prevăzut cu nr. top. 21432/10 este ocupat in mare parte de terenuri sportive aparţinând SC T. SA şi terenuri de fotbal şi tenis aparţinând Universităţii „ Babeş Bolyai" .
Decizia nr. 140 din 17 mai 1980 emisă de Consiliul Popular al Judeţului Cluj, Comitetul executiv, dovedeşte că o porţiune de 2,12 ha din imobilul cu nr. top. 21432/4/6 a fost transmisă în administrarea Universităţii „Babeş-Bolyai", astfel încât pe acest act se întemeiază folosinţa Universităţii asupra unei însemnate porţiuni din imobilul in litigiu.
Potrivit Cap. II alin. (1) teza a doua din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, în înţelesul normelor metodologice, unitate deţinătoare este inclusiv entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său , indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii.
În speţă, cu privire la suprafaţa de 2,12 ha din terenul cu nr. top. 21432 ( actualmente 231432/ 10) s-a făcut dovada că aceasta este inclusă în patrimoniul Universităţii „ Babeş -Bolyai", cu titlu de administrare si in din acest considerent s-a apreciat că în limita acestei suprafeţe Universitatea este unitatea deţinătoare chemată să soluţioneze cererea reclamanţilor de restituire in natură şi nu unitatea administrativ teritorială.
Însă, chiar dacă s-ar socoti că numai transmiterea dreptului de proprietate nu şi a celui de administrare ar atribui Universităţii „Babeş -Bolyai" calitatea de unitate deţinătoare, având in vedere destinaţia actuală a imobilului ce face obiectul litigiului, aceea de parc sportiv, adică o amenajare de utilitate publică dintre cele enumerate de art. 10.3 din Normele metodologice, prin raportare la dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, restituirea în natură nu este permisă, măsurile reparatorii la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii fiind cele in echivalent.
În ceea ce priveşte pe SC T. SA, Municipiul Cluj-Napoca nu a depus la dosar vreun act prin care să facă dovada că porţiunea de teren aflată în stăpânirea acestei societăţi comerciale ar fi trecut în patrimoniul acesteia.
În aceste condiţii, cu privire la suprafaţa ce excede celei de 2,12 ha transmisă Universităţii „Babeş- Bolyai", nu se poate reţine altceva decât aceea că Municipiul Cluj-Napoca este unitatea deţinătoare chemată să soluţioneze cererea de restituire în natură formulată de reclamanţi, însă raţiunile legate de aplicarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 expuse mai sus rămân valabile şi pentru această parte de teren.
Prin prisma considerentelor expuse mai sus, solicitarea reclamanţilor de restituire in natură a unei porţiuni de 5755 mp din imobil este neîntemeiată şi a fost respinsă ca atare.
Solicitarea de sistare a stării de indiviziune şi întabulare a dreptului de proprietate al reclamanţilor fiind accesorii celei de restituire în natură, au fost respinse şi acestea, sistarea stării de indiviziune fiind condiţionată de redobândirea de către reclamanţi a dreptului de proprietate asupra cotei ce a aparţinut antecesorilor lor.
Împotriva acestei sentinţe reclamanţii V.I., V.I., V.S. Jr şi S.E. au declarat apel în termen legal solicitând instanţei admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii civile aşa cum a fost formulată.
În motivarea apelului, reclamanţii au arătat că Decizia nr. 1826 din 14 decembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi nu este opozabilă acestora iar cu toate acestea instanţa de fond a reţinut elemente din această hotărâre judecătorească în mod nelegal.
Starea de fapt stabilită de prima instanţă a fost stabilită în mod greşit deoarece s-a reţinut în baza raportului de expertiză că imobilul în litigiu este ocupat în mare parte de terenuri sportive, aparţinând SC T. SA şi Universităţii Babeş Bolyai din Cluj Napoca.
Potrivit cap. II alin. (1) teza II din HG nr. 250/2007, unitatea deţinătoare este entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat, bunul care face obiectul legii.
Prin Decizia nr. 140/1980 a Consiliului Popular al jud. Cluj, suprafaţa de 2,12 ha teren, cu nr.top. iniţial 21432/4/6, actualmente nr.top. 21432/10, a fost transmis în administrarea universităţii Babeş Bolyai dar, această transmitere nu implică obţinerea dreptului de proprietate.
în speţă, sunt aplicabile prevederile cap. II alin. (1) teza I din HG nr. 250/2007 în sensul că unitatea deţinătoare a imobilului este municipiul Cluj Napoca ca fiind persoana juridică abilitată de lege să soluţioneze notificarea reclamanţilor. În dosar nu sunt probe care să ateste că imobilul în litigiu ar fi în patrimoniul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj Napoca, ci doar Decizia de predare a terenului în administrarea universităţii, însă aceasta din urmă nu este proprietara terenului în litigiu.
Pe de altă parte, susţinerea instanţei de fond în sensul că restituirea în natură este nelegală datorită destinaţiei actuale a imobilului, aceea de parc sportiv, imobil de utilitate publică, în speţă sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care precizează că se restituie în natură acele terenuri cu construcţii neautorizate precum şi cele cu construcţii uşoare sau demontabile, astfel încât este posibilă restituirea în natură a terenului solicitat.
Universitatea Babeş Bolyai şi nici SC T. SA nu au intrat în acest proces printr-o cerere de intervenţie şi nu sunt părţi în această cauză.
Pârâţii intimaţi Primarul municipiul Cluj Napoca, Municipiul Cluj Napoca şi Consiliul Local al municipiul Cluj Napoca, prin întâmpinare au solicitat instanţei respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică (f.40-41, f.42-43, f.44-45).
Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr.218/A/2009 a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, imobilul teren solicitat de reclamanţi prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, înscris în C.F. 6383 Cluj, nr.top. 21432/10, în cotă ideală de 1600/7332 parte a fost preluat abuziv de Statul Român în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Contrar susţinerilor reclamanţilor terenul în litigiu face parte din Parcul Rozelor care este cuprins în inventarul domeniului public al mun. Cluj-Napoca, însă Municipiul Cluj-Napoca nu exercită în numele statului toate atributele dreptului de proprietate publică, deoarece dreptul de administrare (posesie) şi cel de folosinţă au fost transmise Universităţii „Babeş Bolyai" şi SC T. SA prin Decizia nr. 140/1980 a Consiliului Popular al jud. Cluj şi, respectiv, contractul de asociere în participaţiune nr. 71442 din 03 septembrie 2007, astfel încât în speţă sunt aplicabile prevederile alin.1 teza II din HG nr. 250/2007 şi nu cele ale alin.1 teza I din acelaşi act normativ.
În privinţa terenului în suprafaţă de 2100 mp. deţinut de Universitatea „Babeş Bolyai" (teren de fotbal şi teren de tenis) s-a apreciat că, această persoana juridică este unitatea deţinătoare obligată potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 să soluţioneze notificarea reclamanţilor însă reclamanţii nu au înţeles să cheme în judecată unitatea deţinătoare şi nu au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză.
În privinţa terenului în suprafaţă de 1575 mp deţinut de SC T. SA, a drumului de acces de 245 mp şi a terenului în suprafaţă de 835 mp, s-a apreciat că, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţiilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Acest teren nu poate fi restituit în natură deoarece este afectat de terenul de tenis şi drumul de acces pietruit, respectiv de amenajări de utilitate publică. Prin amenajări de utilitate publică se înţeleg, conform art. 10.3 din HG nr. 250/2007, amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii fiind enumerate în mod expres şi parcurile publice.
Nu poate fi reţinută propunerea expertului în sensul că suprafaţa de 835 mp teren existent între drumul pietruit şi terenul de fotbal este susceptibilă de a fi restituită în natură deoarece textul de lege mai sus menţionat nu restrânge doar la suprafeţele construite categoria terenurilor nerestituibile în natură ci arată că nu se restituie în natură terenurile afectate de amenajări de utilitate publică. Nu doar terenurile de fotbal şi de tenis au această afectare, ci întreg Parcul Rozelor constituie un ansamblu destinat în întregime utilităţii publice şi pentru comunitatea urbană.
Pe de altă parte, s-a constatat că, prin încheierea nr. 1332 din 09 ianuarie 2008 s-a înscris în C.F. nr. 6383 Cluj, sub B+15, dreptul de proprietate, prin restabilirea situaţiei anterioare, asupra cotei de 4755/26395 din cota de 1600/7332 parte, în baza sentinţei civile nr. 6218 din 29 august 2006 a Judecătoriei Cluj-Napoca, în favoarea antecesorilor reclamanţilor V.A. şi V.V. astfel că aceştia nu mai justifică un interes legitim şi actual în privinţa restituirii în natură a imobilului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs, reclamanţii invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ.
Recurenţii critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Unitatea deţinătoare a terenului în litigiu este Primăria Municipiului Cluj Napoca reprezentată de Primar care are personalitate juridică potrivit Capitolului II, alin. (1), teza 1 din lege.
- Cota de proprietate a antecesorilor reclamanţilor a fost reînscrisă în cartea funciară, iar nerestituirea în prezent a terenului are caracterul unei noi naţionalizări.
- Au fost încălcate dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care prevăd restituirea în natură a terenurilor libere iar în speţă terenurile aferente fiind libere puteau fi restituite în natură, nefiind nici un impediment în acest sens.
- Decizia atacată este contradictorie, în sensul că se reţine ca legală lipsa autorităţii lucrului judecat referitor la Decizia civilă nr. 1826 din 14 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi şi cu toate acestea în materia soluţiei de respingere a apelului se reţin elemente din Decizia sus citată.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat pentru cele ce succed:
Se critică prin motivele de recurs că, în mod greşit instanţele au reţinut lipsa calităţii de unitate deţinătoare a imobilului în litigiu a Municipiului Cluj Napoca reprezentat de Primarul Municipiului Cluj Napoca.
Contrar acestor susţineri, unitatea deţinătoare, în sensul art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, este fie cea care, având personalitate juridică, exercitată în numele ofertantului dreptului de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii, fie cea care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul, un astfel de bun.
În cauza pedinte, în mod corect s-a reţinut că Municipiul Cluj Napoca nu exercita în numele statului toate atributele dreptului de proprietate, deoarece dreptul de administrare şi de folosinţă au fost transmise Universităţii „Babeş Bolyai" şi SC T. SA conform deciziei nr. 140/1980 şi, respectiv contractul de participaţiune nr. 71442 din 03 septembrie 2007.
Drept urmare, privitor la acest aspect sunt aplicabile prevederile alin. (1) teza II din HG nr. 250/2007 şi nu cele ale alin.1 teza I din acelaşi act normativ cum greşit se susţine prin motivele de recurs.
De asemenea, se aduce critici şi cu privire la interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în sensul că terenul în litigiu, respectiv terenurile cu destinaţie sportivă puteau fi comod restituite în natură, nefiind ocupate cu construcţii.
În speţa supusă analizei în acord cu întregul material probator s-a reţinut necontestat că, terenul în litigiu, solicitat a fi restituit în natură este afectat de terenul de sport şi drumul de acces pietruit, respectiv de amenajări de utilitate publică, şi drept urmare nu poate fi restituit în natură.
Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 au fost corect interpretate şi aplicate raportat la situaţia de fapt reţinută şi necontestată de părţi.
Referitor la incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenţii au susţinut că Decizia recurată este contradictorie.
Ipostazele în care se poate ajunge la nemotivare în sensul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., sunt dintre cele mai diferite: existenţa unei contrarietăţi între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că acţiunea este fondată; contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv şi considerente.
Recurentul nu a indicat niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., sus citat, iar faptul că nu s-a reţinut ca fondată excepţia autorităţii lucrului judecat, raportat la Decizia civilă nr. 1826 din 14 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, iar apelul a fost respins cu reţinerea unor elemente din această decizie, nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii în sensul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Cum, în speţa supusă analizei nu s-a făcut dovada incidenţei motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ., Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii V.S., V.I., S.E. împotriva deciziei nr. 218A din 6 iulie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3771/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3767/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
