ICCJ. Decizia nr. 3771/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3771/2010
Dosar nr. 8651/3/2007
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1737 din 18 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC R. SA Bucureşti cu consecinţa respingerii cererii împotriva acestei părţi ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de recurenta V.M. în contradictoriu cu pârâta SC A.R. SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, că nu exista identitate între persoana pârâtei SC R. SA şi cea obligată în raportul juridic dedus judecăţii şi că terenul în litigiu se află în patrimoniul pârâtei SC A.R. SRL.
Pe fondul cererii, instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că este persoană îndreptăţită la restituirea în natură a terenului situat în Bucureşti, sector 5.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel recurenta care nu a arătat şi motivele de apel.
Prin Decizia nr. 132/A din 25 august 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul formulat de reclamantă, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reţinut că instanţa de fond a ignorat în totalitate susţinerile reclamantei cu privire la calităţile de moştenitori ai foştilor proprietari ai imobilului în litigiu, nevalorificarea certificatului de moştenitor şi a contractului de vânzare-cumpărare pretinse a face dovada dreptului de proprietate al reclamantei, concluzie greşită la care a ajuns, în sensul că pârâta SC R. SA nu ar avea legitimare procesuală pasivă în cauză, în condiţiile în care această parte apare ca fiind obligată în raportul juridic dedus judecăţii şi necercetarea fondului litigiului dedus judecăţii.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs pârâtele SC A.R. SRL şi SC R. SA (în faliment) prin lichidator judiciar P.W.C.B.R.S. I.P.U.R.L.
Recurenta-pârâtă SC A.R. SRL dezvoltând criticile de nelegalitate întemeiate pe cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că a încercat cu reclamanta rezolvarea litigiului pe cale amiabilă fiind convocată la 24 martie 2006 şi respectiv 12 aprilie 2006, încercare fără rezultat iar în ceea ce priveşte fondul cauzei a susţinut că la data perfectării vânzării imobilului situat în sector 5, Legea nr. 10/2001 nu conţinea prevederi care să interzică înstrăinarea terenurilor pentru care s-au formulat notificări, apreciind ca legală hotărârea primei instanţe.
Recurenta-pârâtă SC R. SA a invocat faptul că în mod greşit prima instanţă a reţinut că această societate a participat la procedura derulată de la momentul formulării şi până la cel al soluţionării notificării, având calitate de parte în proces.
În ceea ce priveşte fondul cererii recurenta a arătat că, în mod greşit instanţa de apel a considerat că instanţa de fond nu a rezolvat fondul, în realitate, din considerentele sentinţei rezultă temeiurile de fapt şi de drept care au condus la respingerea contestaţiei, întrucât vânzarea-cumpărarea terenului a fost încheiată în conformitate cu prevederile legale.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticelor formulate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin cererea înregistrată la nr. 16802/3/2006 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta V.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC R. SA şi SC A.R. SRL, anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2505 din 21 octombrie 2003 şi nr. 306 din 17 decembrie 2003 precum şi anularea dispoziţiei nr. 159 din 23 mai 2006 emisă de SC A.R. SRL.
Tribunalul Bucureşti prin încheierea de şedinţă din 6 februarie 2007 pronunţată în dosarul nr. 16802/3/2006 a disjuns capătul de cerere având ca obiect anularea dispoziţiei nr. 159 din 23 mai 2006 urmând a se forma dosar separat.
Referitor la capătul de cere privind anularea dispoziţiei nr. 159 din 25 mai 2006 instanţa de fond a reţinut că pârâta SC R. SA nu ar avea legitimare procesuală pasivă iar în raport cu pârâta SC A.R. SRL, reclamanta nu a făcut dovada că este persoană îndreptăţită la restituirea în natură a terenului în litigiu.
Din lecturarea considerentelor sentinţei civile nr. 1737 din 18 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, rezultă că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de proprietar şi nu a depus la dosar înscrisuri referitoare la modalitatea de trecere în proprietatea statului a terenului în litigiu.
Or, la dosarul cauzei reclamanta-intimată a depus în copie: certificatul de moştenitor nr. 913/108/197 din 13 decembrie 1976, copia certificatului de căsătorie, copia certificatului de naştere, notificarea adresată Prefecturii Municipiului Bucureşti, copia contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul în litigiu autentificat de Tribunalul Ilfov, Secţia notariat la nr. 3952/1930 (acte aflate la filele 7-15 dosar 8651/3/2007).
Din considerentele dispoziţiei nr. 159 din 13 mai 2006 de respingere a cererii de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 232 mp, rezultă că la notificarea trimisă reclamanta nu a anexat acte doveditoare din care să rezulte că este moştenitoarea de drept a proprietăţii pe care o revendică, în timp ce din dispozitiv rezultă că este îndreptăţită la acordarea de despăgubiri băneşti care să fie plătite de către A.V.A.S.P.S. sau SC R. SA Bucureşti.
Reclamanta a notificat mai întâi Primăria Municipiului Bucureşti iar această instituţie a transmis notificarea pârâtei SC R. SA.
Din conţinutul procesului-verbal încheiat la 16 noiembrie 2005 la sediul SC P.W.C.M.C. SRL în calitate, de lichidator al SC R. SA (în lichidare), cu ocazia dezbaterilor asupra notificării formulate de către reclamanta V.M., Comisia internă pentru analiza notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 a emis o decizie de declinare a competenţei în favoarea SC A.R. SRL.
În aceste condiţii, critica recurentei-pârâte SC R. SA (în faliment) că nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză este nefondată.
Nefondată este şi critica recurentei-pârâte SC A.R. SRL, că reclamanta-intimată nu ar fi făcut dovada calităţii sale de persoană îndreptăţită la restituire în condiţiile legii speciale, în raport cu cele mai sus menţionate.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de pârâţii SC A.R. SRL şi SC R. SA împotriva deciziei nr. 132 A din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3772/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3770/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
