ICCJ. Decizia nr. 3772/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3772/2010
Dosar nr. 596/109/2008
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 01 februarie 2008, la Tribunalul Argeş, reclamanţii N.V., G.L. şi G.G. au chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti reprezentat prin Primar, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 6971/2007 şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 400 mp.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că au făcut dovada calităţii de moştenitori ai autorilor G.G. şi G.I., precum şi dovada calităţii de proprietari pentru imobilul construcţii şi terenul aferent în suprafaţă de 400 mp, ce a fost expropriat prin Decretul nr. 297/1987.
Au mai arătat reclamanţii că terenul este afectat de detalii de sistematizare, dar nu în totalitate, putându-se efectua restituirea în natură pentru acea parte din teren neafectată de detalii de sistematizare, iar diferenţa poate fi restituită pe un alt amplasament pe raza Municipiului Piteşti.
Prin sentinţa civilă nr. 230 din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Argeş a admis în parte acţiunea şi a anulat în parte dispoziţia nr. 6971 din 12 decembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, constatând că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005 pentru imobilul-teren în suprafaţă de 400 mp situat în Piteşti.
S-a menţinut în rest dispoziţia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele.
Prin dispoziţia nr. 6971 din 12 decembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Piteşti au fost propuşi reclamanţii la despăgubiri, în indiviziune, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru construcţiile în suprafaţă de 115,15 mp, în prezent demolate şi a fost respinsă notificarea reclamanţilor pentru imobilul teren în suprafaţă de 400 mp situat în Piteşti, pe motiv că terenul a trecut în proprietatea statului din proprietatea numiţilor M.A.P. şi M.M., în baza prevederilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, ca efect al înstrăinării construcţiilor către autorii notificatorilor.
Reclamanţii au calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituire în sensul cerut de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, fiind moştenitorii defuncţilor G.G. şi G.I., în calitate de descendenţi de gradul I, din patrimoniul cărora, prin Decretul nr. 297/1987 (fila 55), a fost expropriat imobilul teren în suprafaţă de 400 mp. şi construcţii în suprafaţă de 115,15 mp. situat în Piteşti.
Conform borderoului nr. 131 din 07 iunie 1988 (fila 14), autorii reclamanţilor au primit despăgubiri pentru imobilul construcţii în valoare de 66.381 lei.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 şi art. 231 din HG nr. 250/2007, prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înţelege şi actul de expropriere sau după caz procesul verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului de expropriere.
Cum autorii reclamanţilor sunt menţionaţi la poziţia 82 din Decretul de expropriere nr. 297/1987 cu suprafaţa de 400 mp teren şi 115,15 mp construcţii şi cum dispoziţiile legale mai sus menţionate prevăd ca dovada dreptului de proprietate se poate face şi cu actul de expropriere, instanţa a constatat că reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate şi pentru imobilul teren în suprafaţă de 400 mp situat în Piteşti.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert tehnic judiciar D.G., a rezultat că terenul revendicat de reclamanţi este ocupat în totalitate de investiţii aprobate, respectiv construcţia blocului U2 şi zona funcţională a acestuia, astfel că nu se poate restitui reclamanţilor, în natură, terenul solicitat.
A mai arătat expertul că nu a identificat în imediata vecinătate şi nici pe alte amplasamente teren liber de construcţii ce ar putea fi retrocedat reclamanţilor.
Pe cale de consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, care prevăd că în cazul exproprierii măsurile reparatorii constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, instanţa a constatat că pentru terenul în suprafaţă de 400 mp reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005, astfel că în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 a admis în parte acţiunea şi a anulat în parte dispoziţia nr. 697l din 12 decembrie 2007.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a formulat apel Primarul Municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti, susţinând că este nelegală şi netemeinică pentru că prima instanţă a făcut o apreciere eronată a materialului probator de la dosar, reţinând în mod greşit faptul că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005 pentru imobilul teren, în suprafaţă de 400 mp, situat în Piteşti.
S-a susţinut că potrivit actelor de la dosar, rezultă ca autorii reclamanţilor au cumpărat prin act autentic de vânzare-cumpărare un imobil casă în anul 1978, fără teren, acesta urmând dispoziţiile art. 30 şi art. 31 din Legea nr. 58/1974, dobânditorii construcţiei dobândind un drept de folosinţă pentru suprafaţa de 100 mp pe perioada existenţei construcţiei.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii, întrucât notificarea formulată în condiţiile Legii nr. 10/2001 a fost corect soluţionată, prin acordarea de măsuri reparatorii numai cu privire la construcţie.
Prin Decizia civilă nr. 32 A din 11 februarie 2009 Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă, asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul formulat de pârâţii Primarul Municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti, împotriva sentinţei nr. 230 din 11 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Argeş, a schimbat sentinţa şi pe fond a respins acţiunea împotriva dispoziţiei nr. 6971/2007 emisă de Primarul Municipiului Piteşti.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Piteşti a reţinut următoarele:
Cei trei reclamanţi au dovedit că sunt moştenitorii autorilor G.G. şi I., autori care în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3598 din 14 august 1978 au dobândit un imobil - construcţie, situat în Piteşti, situat pe un teren de 400 mp, teren care nu a făcut obiectul acestei înstrăinări, urmând dispoziţiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 (fila 6).
Acest imobil a fost expropriat în baza Decretului nr. 297/1987, cu plata despăgubirilor băneşti în sumă de 66.381 lei pentru construcţiile demolate (fila 14), edificator sub acest aspect fiind borderoul nr. 131 din 7 iunie 1988 privind plata despăgubirilor exproprierii.
Prin urmare, autorii reclamanţilor au încasat despăgubiri potrivit Decretului nr. 297/1987 numai pentru construcţiile ai căror proprietari erau la data respectivă, nu şi pentru teren, care trecuse în proprietatea statului, având în vedere reglementările legale în vigoare la data cumpărării imobilului din Piteşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 şi art. 31 din Legea nr. 58/1974, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3598 din 14 august 1978, terenul aferent construcţiei a trecut în proprietatea statului de la vânzător, iar cumpărătorul nu a dobândit decât un drept de folosinţă pe durata existenţei construcţiei, drept de folosinţă care a fost pierdut la data demolării acesteia.
Aceasta fiind situaţia de fapt care se desprinde din probele administrate în cauză, se constată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că cei trei reclamanţi sunt persoane îndreptăţite la despăgubiri în condiţiile Legii nr. 10/2001 şi pentru terenul de 400 mp situat în Piteşti, şi a apreciat ca a fost soluţionată în mod greşit notificarea de către Primarul Municipiului Piteşti.
Reţinându-se că prima instanţă a făcut o analiză greşită a materialului probator de la dosar şi a aplicat în speţă greşit dispoziţiile Legii nr. 10/2001 prin reţinerea faptului că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 400 mp, deşi acesta nu a intrat în proprietatea autorilor lor prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3598 din 14 august 1978, în temeiul art. 296 C. proc. civ. s-a admis apelul formulat şi s-a schimbat sentinţa, iar pe fondul cauzei s-a respins acţiunea ca fiind nefondată.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanţii N.V., G.L. şi G.G. care au susţinut următoarele motive de nelegalitate a deciziei recurate.
În mod greşit s-a reţinut că intimaţii nu ar avea calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 400 mp, fiind dovedită această calitate, conform art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Se mai susţine că s-au produs dovezi, inclusiv cu actul de expropriere, că autorii reclamanţilor au avut în proprietate terenul de 400 mp, şi de asemenea că, din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză a rezultat că terenul respectiv nu poate fi retrocedat în natură datorită existenţei blocului V 2, dar în mod corect s-a apreciat că ei pot beneficia de măsurile reparatorii prin echivalent pentru acest imobil.
Se conchide că instanţa de judecată a încălcat dreptul de proprietate al reclamanţilor, drept recunoscut de Constituţie, invocându-se în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu este fondat pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, o condiţie esenţială pentru aplicarea prevederilor legii speciale de reparaţie, este aceea ca solicitantul să fi avut calitatea de proprietar al bunului preluat de stat.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3591 din 14 august 1978 autorii reclamanţilor - G.G. şi I. au dobândit un imobil – construcţie situat în Piteşti, situat pe un teren de 400 mp, teren ce nu a făcut obiectul acestei înstrăinări. Ulterior casa şi terenul au fost expropriate prin Decretul nr. 297/1987.
Conform dispoziţiilor art. 30 şi art. 31 din Legea nr. 58/1974, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, terenul aferent construcţiei a trecut în proprietatea statului de la vânzător, iar cumpărătorul nu a dobândit decât un drept de folosinţă pe durata existenţei construcţiei.
Pentru a putea solicita restituirea în natură a terenului, persoana care se consideră îndreptăţită trebuie să fi avut calitatea de proprietar al acesteia la data preluării de către stat, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001.
În condiţiile în care, prin contractul de vânzare-cumpărare menţionat, reclamanţii nu au dobândit terenul, ci numai construcţia, aceştia nu au avut calitatea de proprietari asupra terenului aşa cum prevăd dispoziţiile legale sus citate.
Instanţa de apel a interpretat şi aplicat în mod just dispoziţiile legale incidente, considerând că reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 400 mp, criticile acestora neputând fi primite.
Motivele de recurs invocate privind dovedirea calităţii de proprietari a autorilor reclamanţilor nu pot conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate prin prisma dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., ca de altfel, nici cele privind încălcarea dreptului de proprietate al reclamanţilor: reclamanţii au dovedit că sunt moştenitorii autorilor lor G.G. şi I., dar această dovadă a vocaţiei lor succesorale nu este suficientă pentru a se constata că aceştia sunt persoane îndreptăţite la restituire în temeiul Legii nr. 10/2001, în absenţa dovedirii proprietăţii acestor autori asupra imobilului teren în litigiu la data preluării de către stat.
Nefiind incidente motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine Decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii N.V., G.L. şi G.G. împotriva deciziei nr. 32 A din 11 februarie2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3773/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3771/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
