ICCJ. Decizia nr. 3784/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3784/2010
Dosar nr. 4945/1/2009
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele.
Reclamanţii P.C. şi I.J.S. au chemat în judecată, la data de 1 august 2006, pe pârâta Primăria municipiului Iaşi contestând legalitatea dispoziţiei nr. 683 din 22 martie 2006 emisă de aceasta, prin care a fost respinsă cererea lor de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului situat în Manta Roşie, solicitând anularea acesteia şi admiterea notificării nr. 733 din 21 septembrie 2005.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 2315 din 25 octombrie 2006 a respins contestaţia, întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, confirmând soluţia administrativă a pârâtei prin care notificarea a fost respinsă, ca tardiv formulată.
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 9 din data de 24 ianuarie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi, păstrând soluţia şi motivarea primei instanţe.
Întrucât nu au fost identificate critici în calea de atac, instanţa de apel s-a pronunţat în temeiul art. 292 alin. (2) C. proc. civ. numai pe baza celor invocate la prima instanţă.
Decizia pronunţată în apel a fost criticată de reclamanţi în temeiul dispoz. art. 304 pct. 1, 5, 7, 9 C. proc. civ., fără a dezvolta în clar ce anume aspecte de nelegalitate se încadrează în aceste motive de recurs.
În temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Înalta Curte a suspendat cauza în data de 27 iunie 2007, pentru lipsa părţilor.
În data de 27 mai 2009, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea discutării excepţiei perimării şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.
Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., prin Decizia nr. 6058 din 27 mai 2009 a constat perimat recursul declarat de reclamanţii I.J.S. şi P.C. împotriva deciziei nr. 9 din 24 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
La data de 5 iunie 2009 a fost înregistrată la grefa instanţei cererea reclamantei P.C. prin care a declarat contestaţie în anulare a deciziei anterior menţionate, indicând generic dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., cu menţiunea că motivele le va depune ulterior.
La termenul din judecată din data de 17 iunie 2010 instanţa a rămas în pronunţare asupra contestaţiei în anulare, nemotivată nici până la acest termen.
Contestaţia în anulare se priveşte ca nefondată pentru următoarele considerente:
Cale extraordinară de atac, de retractare, contestaţia în anulare, reprezintă un mijloc procedural eficient în a obţine o nouă judecată numai în cazul săvârşirii unor importante neregularităţi procedurale, care încalcă dreptul la apărare şi nesocotesc principiul contradictorialităţii, care guvernează procesul civil.
Potrivit art. 317 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare numai pentru două motive expres şi limitativ prevăzute şi anume: când procedura de citare pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Desfiinţarea hotărârii judecătoreşti atacate prin acest mijloc procedural este posibilă însă numai în aceste condiţii, limitativ prevăzute de lege, care nu sunt incidente în speţă, contestatoarea ne întemeindu-şi cererea pe niciunul din aceste două motive
Solicitarea contestatoarei nu poate fi încadrată nici în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., care prevăd că, în ceea ce priveşte hotărârile instanţelor de recurs, acestea mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Cum prin cererea dedusă judecăţii, contestatoarea nu a dezvoltat critici care să se încadreze în vreunul din motivele prevăzute de art. 317, art. 318 C. proc. civ., ci a invocat formal aceste dispoziţii legale, instanţa nu poate exercita controlul judiciar în limitele dispuse de aceste texte, astfel încât contestaţia în anulare nu poate fi primită.
În consecinţă, pentru considerentele de drept arătate, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia dedusă judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare a deciziei nr. 6058 din 27 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, formulată de P.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3786/2010. Civil. Obligaţie de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 3782/2010. Civil. Dizolvare persoana... → |
|---|
