ICCJ. Decizia nr. 401/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 401/2010
Dosar nr. 3125/85/2007
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 20 iulie 2007, reclamantul I.T. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună exproprierea totală a suprafeţei de teren de 3810,93 mp şi stabilirea cuantumului despăgubirii corespunzătoare valorii reale a imobilului şi suprafeţei expropriate.
Tribunalul Sibiu, secţia civilă, prin sentinţa nr. 339 din 31 martie 2008 a admis în parte contestaţia formulată de I.T. în contradictoriu cu Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA. A anulat în parte hotărârea nr. 42 din 22 mai 2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Şelimbăr care se modifică în sensul că se dispune exproprierea suprafeţei de 1631 mp din terenul situat în Şelimbăr nr. cadastral 3999/2/11 şi număr parcelă 238/48/2/1 aparţinând contestatorului. Terenul expropriat este haşurat cu roşu, fiind situat între punctele 1-2-3-4-5 în anexa 5 (fila 94 dosar) din expertiza întocmită de experţii P.M., F.I.D., P.G., care face parte din prezenta sentinţă. A stabilit despăgubirea pentru suprafaţa expropriată la 48 Euro/mp (pentru 1631 mp), din care se va deduce suma de 20269 lei achitată. A respins celelalte capete de cerere. A obligat intimatul să plătească reclamantului suma de 8500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1994 şi în urma analizării tuturor probelor administrate, valoarea solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată este satisfăcătoare, expropriatorul oferind 31,6 lei/mp, iar expropriatul solicitând în faza negocierilor 48 Euro/mp. Este adevărat că valoarea terenurilor în zona supusă exproprierii a crescut, însă aceste sume nu reflectă valoarea intrinsecă a terenurilor (foste terenuri agricole, unele neexploatate), ci reprezintă o creştere conjuncturală, astfel că nu se poate acorda valoarea de circulaţie solicitată de reclamant prin precizare.
În ceea ce priveşte cererea reclamantului de a se expropria o suprafaţă excedentară, tribunalul a găsit-o întemeiată, parcela acestuia, în urma exproprierii fiind afectată astfel: 1634 mp pentru un stâlp al reţelei electrice (amplasare stâlp şi zonă protecţie) şi 2109 mp suprafaţă ce este traversată de trei linii de înaltă tensiune.
Referitor la cererea de a fi expropriată întreaga suprafaţă de teren, aceasta a fost respinsă de tribunal motivat de faptul că suprafaţa de 2109 mp, deşi nu mai poate fi folosită pentru construcţii, poate fi folosită ca teren agricol, aşa cum a fost destinaţia lui şi până în prezent. Mai mult, s-a reţinut că proprietara reţelelor de înaltă tensiune este C.N.E. şi nu pârâta.
Apelurile declarate de reclamantul I.T. şi de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.SA împotriva sentinţei tribunalului au fost respinse de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 7/A din 23 ianuarie 2009.
S-a reţinut de către instanţa de apel că din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în faţa tribunalului rezultă că s-au avut în vedere, la aprecierea terenului, toate criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv valoarea reală şi medie a terenurilor din zonă apropiată de valoarea notarială de încheiere a actelor autentice cât şi de faptul că terenul este neconstruibil şi agricol dirijat pentru anumite culturi de dimensiuni mici. Valoarea de 80 Euro/mp a fost consemnată de experţi ca fiind valoarea de circulaţie pe piaţa liberă conform agenţiilor imobiliare, dar actele dosarului nu relevă efectuarea unor vânzări de teren din categoria celui deţinut de reclamant la acest preţ. S-a reţinut totodată că în raport de textul cuprins la art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 33/1994 instanţa poate să aprecieze asupra cuantumului despăgubirilor nu numai în raport de concluziile experţilor ci şi de oferta şi pretenţiile formulate de părţi. În condiţiile în care experţii au concluzionat că stâlpul şi zona de protecţie a acestuia afectează terenul pe 1631 mp, în mod corect prima instanţa a admis cererea reclamantului de a se expropria o suprafaţă excedentară, fiind astfel nefondate criticile aduse de pârât sentinţei sub acest aspect. Nefondate s-au reţinut a fi şi susţinerile reclamantului referitoare la necesitatea exproprierii şi a restului suprafeţei în contextul în care aceasta este afectată de alte trei reţele electrice, care sunt proprietatea C.N.E., în contradictoriu cu care pot fi valorificate pretenţiile ce decurg din afectarea terenului său de respectivele reţele.
Împotriva acestei ultime decizii au declarat recursuri reclamantul şi pârâta C.N.A.D.N.R. SA.
Prin motivele de recurs, I.T. a solicitat modificarea deciziei atacate şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună exproprierea totală a suprafeţei de 3810,93 mp, acordarea unei despăgubiri conform valorii de circulaţie de 80 Euro/mp pentru întreaga suprafaţă de teren solicitată şi acordarea sumei de 20.269 lei care nu a fost consemnată nici până la această dată de către pârâtă în contul reclamantului. A arătat că din probatoriul administrat s-a constatat că exproprierea se realizează nu pentru lucrări de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale (aşa cum sunt ele definite prin Legea nr. 198/2004) ci pentru amplasarea unei reţele electrice, fapt care afectează o suprafaţă de teren mult peste cea propusă pentru expropriere. A precizat că a fost pus în situaţia ca pentru suprafaţa de 2179,93 mp să nu mai poată efectua lucrări agricole, să nu mai poată schimba culturile de la un an la altul sau să nu mai poată înfiinţa plantaţii de nici un fel. De edificarea unei construcţii sau de vânzarea acesteia în întreg sau parcelat nici nu mai poate fi vorba. Imposibilitatea folosirii terenului echivalează în aceste condiţii cu scoaterea sa din circuitul civil întrucât reclamantul proprietar al terenului nu mai poate edifica vreo construcţie şi nici nu mai poate dispune de lucrul său potrivit art. 480 C. civ., iar, pe cale de consecinţă, acesta este îndreptăţit la o despăgubire pentru întreaga suprafaţă de teren în temeiul stabilit de art. 44 alin. (5) şi (6) din Constituţia României. A considerat, de asemenea, că stabilirea cu titlu de despăgubire a sumei de 48 Euro/mp, care deşi a fost solicitată chiar de reclamant dar care a fost precizată urmare a raportului de expertiză, nu-şi are susţinere practică. Al treilea motiv de recurs a vizat aspectul că s-a scăzut din cuantumul total al despăgubirii suma de 20.269 lei, deşi această sumă nu se regăseşte în contul recurentului-reclamant.
Pârâta C.N.A.D.N.R. SA, prin motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., a arătat că Decizia este nelegală întrucât are la bază o expertiză de evaluare întocmită de experţi specializaţi în topografie, cadastru şi geodezie şi nu de către experţi evaluatori, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din OG nr. 2/2002. Totodată, Decizia atacată este neîntemeiată în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate, respectiv 48 Euro/mp, în condiţiile în care experţii au stabilit că valoarea tehnică şi de circulaţie a terenului este de 29,89 Euro/mp, folosind metoda comparaţiei prin bonitate şi metoda comparaţiei directe. Acest aspect este dovedit şi de contractele de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri situate în extravilanul comunei Şelimbăr. Instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală şi prin faptul că a dispus exproprierea suprafeţei de 1631 mp ce cuprinde atât zona necesară montării stâlpului, respectiv 640 mp cât a fost expropriat cât şi zona de protecţie şi siguranţă. Pentru această suprafaţă se poate obţine dreptul de servitute prevăzut de Legea nr. 13/2007, drept care se constituie la cererea proprietarului adresată titularului de autorizaţie şi licenţă, adică furnizorului de utilităţi, respectiv C.N.T.E.E. SA şi nicidecum pârâtei. De reţinut este faptul că exproprierea declanşată în baza HG nr. 1682/2004 este o procedură de expropriere a terenurilor necesare în vederea relocării de utilităţi şi nu una pentru exproprierea terenurilor ce formează efectiv centura ocolitoare.
Examinând criticile deduse judecăţii pe calea recursurilor, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 42 din 25 mai 2007, emisă de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Consiliul local Şelimbăr, judeţul Sibiu s-a dispus exproprierea şi s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii, în cuantum total de 20.269 lei, aferentă terenului situat în comuna Şelimbăr, având număr cadastral 3999/2/1 şi număr parcelă 238/48/2/1 aparţinând lui I.T., pentru suprafaţa de 640 mp teren arabil.
Prin procesul verbal nr. 50 din 6 martie 2007 s-a consemnat că titularul nu este de acord privitor la cuantumul despăgubirii pentru suprafaţa de 640 mp ce urmează a fi expropriată, pentru suma totală de 20.269 lei şi că solicită suma de 48 Euro/mp pentru suprafaţa de 4007 mp.
Recursul reclamantului este nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce se vor prezenta în continuare.
Referitor la motivul de recurs privind exproprierea totală a suprafeţei de 3810,93 mp:
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, pe baza documentaţiei tehnico-economice prevăzute la art. 3 alin. (1), Guvernul sau autoritatea publică locală competentă, după caz, aprobă, prin hotărâre, indicatorii tehnico-economici, amplasamentul lucrării, conform variantei finale a studiului de prefezabilitate, respectiv a studiului de fezabilitate, după caz, sursa de finanţare, precum şi declanşarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, suma globală a despăgubirilor estimată de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit conform alin. (9) şi termenul în care aceasta se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului. Amplasamentul lucrării se aduce la cunoştinţă publică prin afişarea la sediul consiliului local respectiv, prin afişare pe pagina proprie de internet a expropriatorului şi va fi comunicat Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în vederea notării intenţiei de expropriere a imobilelor situate pe coridorul de expropriere. Amplasamentul va fi materializat prin bornarea tuturor punctelor de coordonate care îl definesc pe acesta. Autorităţile administraţiei publice locale vor include coordonatele coridorului de expropriere în planurile urbanistice generale ale localităţilor.
În speţă, procedura de expropriere pentru utilitate publică a terenurilor afectate de obiectivul de investiţii Varianta Ocolitoare a municipiului Sibiu – Tronson 1 de la km.0 – 000 (DN 1 km 302 + 150) la km. 15 + 000 şi Tronson 2 de la km.15 + 000 la km.23 + 800 (DN 1 km 320 + 090) a fost declanşată prin HG nr. 1682/2006.
Din economia textului cuprins la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 rezultă că se poate adresa instanţei judecătoreşti competentă, în termenul prevăzut de la data comunicării hotărârii de stabilire a despăgubirii, expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii, fără a se putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii.
Rezultă deci că nu se poate contesta în instanţă exproprierea, dispusă prin hotărâre de Guvern, ci numai cuantumul despăgubirii stabilită prin Hotărârea Comisiei constituită în baza Legii nr. 198/2004.
Referitor la motivul de recurs privind acordarea de despăgubiri de 80 Euro/mp:
Articolul 9 din Legea nr. 198/2004 prevede că acţiunea formulată de expropriat se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.
În art. 26 din Legea nr. 33/1994 se precizează din ce se compune despăgubirea, iar art. 27 din acelaşi act normativ stipulează că instanţa va hotărî asupra despăgubirii, comparând rezultatul expertizei cu oferta şi pretenţiile formulate de părţi.
Se reţine astfel ca fiind corectă stabilirea despăgubirii pentru suprafaţa expropriată la 48 Euro/mp, solicitată de altfel de expropriat în faza negocierilor, în condiţiile în care valoarea de 80 Euro/mp a fost consemnată de experţi ca reprezentând valoarea de circulaţie pe piaţa liberă conform agenţiilor imobiliare, fără ca din actele dosarului să rezulte efectuarea unor vânzări de teren din categoria celui deţinut de reclamant la acest preţ.
Referitor la motivul de recurs privind neconsemnarea sumei de 20.269 lei la dispoziţia recurentului-reclamant, se reţine că la dosarul cauzei a fost depusă în copie recipisa de consemnare nr. 656087/1 din 20 iunie 2007 emisă de CEC, sucursala Sibiu, (fila 18 dosar recurs).
Recursul pârâtei este fondat urmând a fi admis, pentru considerentele prezentate
mai sus cu privire la faptul că nu se poate solicita, în instanţă, exproprierea unei suprafeţe mai mari decât cea dispusă prin Hotărârea Comisiei constituită în baza Legii nr. 198/2004. Se va modifica în parte Decizia atacată, se va admite apelul pârâtei şi schimba în parte sentinţa nr. 339 din 31 martie 2008 a Tribunalului Sibiu, secţia civilă, în sensul înlăturării dispoziţiei de expropriere a suprafeţei de 1631 mp în loc de 640 mp, menţinându-se celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Cât priveşte motivul de recurs privitor la cuantumul despăgubirii acordate, acesta este neîntemeiat motivat de următoarele considerente:
Conform art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite persoanei expropriate „instanţa va constitui o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii" iar, potrivit art. 26 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrative - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Prin dispoziţiile legale menţionate nu se instituite obligativitatea reţinerii de către instanţă a valorii despăgubirii stabilită prin raportul tehnic de expertiză întocmit de expropriator la momentul exproprierii, astfel cum dezvoltă recurenta, critica de nelegalitate formulată.
Aşa fiind, cât timp prin dispoziţiile pretins încălcate nu se instituie cerinţa invocată de recurentă (ci, dimpotrivă se autorizează instanţa să constituie o comisie de experţi care să calculeze despăgubirea), pe cale de consecinţă, critica de nelegalitate se dovedeşte a fi străină în raport de textul legii şi, ca atare, nefondată.
Totodată, potrivit art. 27 alin. (2) din lege, "despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată".
Referitor la motivul de recurs privind faptul că expertiza nu a fost întocmită de experţi evaluatori şi de experţi specializaţi în topografie, cadastru şi geodezie, se reţine că acesta nu este întemeiat. Expertiza a fost efectuată de o comisie de experţi judiciari, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, unul din aceştia fiind desemnat, după cum precizează textul de lege, chiar de către expropriator.
Se reţin astfel ca fiind corecte constatările instanţei de apel cu privire la acest aspect, cu atât mai mult cu cât expertiza efectuată a implicat şi verificări specifice activităţii de topografie şi cadastru, respectiv identificarea imobilului cu stabilirea suprafeţei reale afectate, verificări care nu cădeau în competenţa persoanelor autorizate în evaluare.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat, iar recursul pârâtei va fi admis, va fi modificată în parte Decizia atacată, va fi admis apelul pârâtei, schimbată în parte sentinţa nr. 339 din 31 martie 2008 a Tribunalului Sibiu, secţia civilă, în sensul că se va înlătura dispoziţia de expropriere a suprafeţei de 1631 mp în loc de 640 mp, menţinându-se celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 7/A din 23 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Modifică în parte Decizia atacată, admite apelul pârâtei, schimbă în parte sentinţa nr. 339 din 31 martie 2008 a Tribunalului Sibiu, secţia civilă, în sensul că înlătură dispoziţia de expropriere a suprafeţei de 1631 mp în loc de suprafaţa de 640 mp. Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.T. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 409/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 395/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
