ICCJ. Decizia nr. 4028/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4028/2010
Dosar nr. 10919/118/2008
Şedinţa publică din 17 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 97 din 26 ianuarie 2009, Tribunalul Constanţa a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei T.V. şi excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii; a admis acţiunea reclamantei T.V., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanţa, prin Primar şi a constatat, în favoarea reclamantei, existenţa unui drept de superficie asupra imobilului situat în Constanţa, Palazu Mare compus din dreptul de proprietate asupra construcţiilor identificate prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de ing. B.E. şi a planului de situaţie anexat acestuia (anexa 2), Depozitul Palazu Mare, având următoarele vecinătăţi: nord - str. pe lg. de 225 ml şi cuprind între pct. E şi F; sud - str. pe lg. de 198,78 ml şi cuprins între pct. E şi E; est - unitatea militară, pe lg. Totală de 158,97 ml şi cuprins între punctele B, C, D, E; la vest - Spitalul T.B.G pe lg. totală de 118,20 ml şi cuprins între pct. A şi F; a constatat în favoarea reclamantei un drept de folosinţă pentru suprafaţa de 25994,45 mp identificat prin acelaşi raport de expertiză în limitele notaţiilor date de pct. A-B-CE-F; a dispus intabularea dreptului de superficie în favoarea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, dreptul de superficie este constituit prin convenţia părţilor, fostul proprietar al construcţiilor SC F. SA având acordul autorităţilor locale administrate pentru edificarea acestora.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 284 din 3 decembrie 2009 a admis apelul formulat de pârâtul Municipiul Constanţa, prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 97 din 26 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în contradictoriu cu intimata-reclamantă T.V. şi pe cale de consecinţă: a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea ca nefondată; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, reclamanta nu a făcut dovada faptului că este titulara unui drept de superficie compus din dreptul de proprietate asupra construcţiilor cumpărate de soţul său T.N., conform facturii nr. 0914580 din 22 octombrie 1998 şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent acestor construcţii în suprafaţă de 25994,45 mp, drept dobândit în baza unei convenţii încheiate între autoarea sa SC F. SA. - proprietara construcţiilor şi unitatea administrativ-teritorială Municipiul Constanţa - proprietara terenului. Că reclamanta nu şi-a înregistrat vreun drept de folosinţă cu privire la terenul în suprafaţă de 25987,87 mp şi nici nu a făcut dovada că plăteşte taxe de folosinţă pentru terenul respectiv.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, a declarat recurs reclamanta T.V., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece :
- Statul, înstrăinând dreptul său de proprietate asupra construcţiilor în litigiu, şi-a păstrat dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiilor, recunoscând noilor entităţi dreptul de folosinţă asupra terenului pe care se află activele comerciale.
- Depozitul Palazu Mare şi terenul aferent este împrejmuit.
- Dobândirea construcţiilor de către recurentă la o licitaţie publică a transferat dreptul de proprietate al acestuia de la debitor la adjudecător.
Construcţiile respective nu au caracter provizoriu, cum susţine intimatul, ele au fundaţii de beton şi stâlpi de beton.
De vreme ce dreptul de proprietate asupra construcţiilor a intrat în patrimoniul adjudecătorului, este lesne de înţeles că dreptul de folosinţă al terenului aferent a fost transmis aceleiaşi persoane, pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Dreptul de superficie este un drept real imobiliar, dezmembrământ al dreptului de proprietate, asupra unui teren, şi care constă în dreptul de proprietate al unei persoane, numite superficiar, asupra construcţiilor sau plantaţiilor edificate pe terenul altei persoane.
teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosinţă.
Prin urmare, în cazul acestui drept real imobiliar, se suprapun două drepturi de proprietate, respectiv dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcţiilor sau plantaţiilor edificate şi dreptul de proprietate asupra terenului pe care s-au edificat aceste construcţii şi care aparţine altei persoane decât constructorul.
Dreptul de superficie constituie o derogare de la regula scrisă în dispoziţiile art. 492 C. civ., potrivit cărora: orice construcţie, plantaţie sau lucru în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa, şi că sunt ale lui, până ce se face dovada contrară.
In speţă, T.N., fostul soţ al reclamantei T.V. (în prezent decedat) - cu factura fiscală nr. 0914580 din 22 octombrie 1998 a dobândit dreptul de proprietate asupra depozitului situat în Constanţa, Cartier Palazu Mare, compus din 18 pătule de porumb, birou, vestiar, pod basculă, ca urmare a procesului-verbal de licitaţie nr. 7118 din 17 octombrie 1998 organizată de Administraţia Financiară Constanţa, în temeiul art. 67 din OG nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, faţă de debitoarea SC F. SA Constanţa.
Existenţa dreptului de proprietate al reclamantei T.V. asupra construcţiilor din Constanţa, cartierul Palazu Mare, de pe terenul proprietatea Municipiului Constanţa ( 25994,45 mp), atrage după sine un drept de folosinţă al reclamantei asupra terenului respectiv. Aşadar, reclamanta, care este proprietara construcţiilor din Constanţa, cartierul Palazu Mare, are doar posesia şi folosinţa terenului aferent construcţiilor, atributul dispoziţiei rămânând la proprietarul terenului, respectiv la Municipiul Constanţa.
Prin urmare, faţă de cele reţinute, se va admite recursul declarat de reclamanta T.V., împotriva deciziei civile nr. 284 din 3 decembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, ce se va modifica în sensul că se va respinge apelul declarat de pârâtul Municipiul Constanţa, prin Primar, şi se va menţine hotărârea instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta T.V. împotriva deciziei nr. 284/C din 3 decembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul Municipiul Constanţa, prin Primar şi menţine hotărârea instanţei de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 404/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4026/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
