ICCJ. Decizia nr. 4053/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4053/2010
Dosar nr. 437/118/2008
Şedinţa publică din 29 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Reclamanţii B.I.M., B.G.M., I.B.M. şi M.S. au chemat în judecată pe pârâţii Primarul municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa, prin primar pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi să le restituie, în natură, terenul în suprafaţă de 1532 mp, situat în Constanţa, judeţul Constanţa, pentru care au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, care însă nu a fost soluţionată de aproape şase ani.
Prin sentinţa nr. 400 din 24 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a fost admisă, în parte, acţiunea, au fost respinse, ca nefondate, cererile privind obligarea pârâţilor la restituirea în natură a terenului şi atribuirea în compensare a unui alt teren având caracteristici similare cu cel revendicat, a fost obligat pârâtul Primarul municipiului Constanţa să înainteze dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea acordării de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilului preluat abuziv, şi anume a terenului în suprafaţă de 1532 mp, situat în municipiul Constanţa, şi au fost obligaţi pârâţii să le plătească reclamanţilor suma de 1504,7 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamanţi a fost admis, prin Decizia nr. 248/C din 26 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost schimbată, în parte, sentinţa tribunalului, în sensul că au fost obligaţi pârâţii la atribuirea în compensare, către reclamanţi, a unui teren de aceeaşi valoare cu cea a bunului imposibil de restituit în natură, a fost înlăturată dispoziţia privitoare la obligaţia de înaintare a dosarului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Primarul municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa, prin primar şi Consiliul local al municipiului Constanţa, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că în momentul pronunţării hotărârii nu exista rezervă de teren disponibilă a fi acordată în compensare.
În faza de recurs, la data de 17 aprilie 2010, a decedat intimatul-reclamant B.M., a cărui moştenitoare, B.A.E. a fost introdusă în cauză.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau entitatea investită cu soluţionarea notificării este obligată să acorde persoanei îndreptăţită în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită.
Acordarea însă în compensare de alte bunuri nu depinde numai de voinţa unităţii deţinătoare şi a notificatorului, ci şi de existenţa în patrimoniul unităţii respective a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare.
Or, în prezenta cauză nu s-a dovedit că în patrimoniul pârâţilor există teren disponibil de aceeaşi valoare şi cu aceleaşi caracteristici cu cel revendicat, ce ar putea fi oferit în compensare.
Dimpotrivă, din înscrisurile depuse la dosar în faza de apel (filele 47 – 51), respectiv procesele verbale ale Comisiei pentru identificarea, inventarierea şi înaintarea propunerilor de terenuri pentru atribuirea în compensare, pentru lunile septembrie şi octombrie 2009, rezultă că la data pronunţării deciziei curţii de apel, Municipiul Constanţa nu dispunea de rezerve de terenuri pentru a fi atribuite în compensare.
În atare situaţie, se constată că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii obligându-i pe pârâţi să le atribuie reclamanţilor teren în compensare.
În consecinţă, conform art. 314 C. proc. civ., urmează a fi admis recursul şi a fi modificată Decizia atacată, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanţi împotriva sentinţei tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa, prin primar şi Consiliul local al municipiului Constanţa împotriva deciziei civile nr. 248/C din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanţii B.I.M., B.G.M., I.B.M. şi M.S. împotriva sentinţei nr. 400 din 24 martie 2009 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4054/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4042/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
