ICCJ. Decizia nr. 4043/2010. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4043/2010
Dosar nr. 4946/1/2009
Şedinţa publică din 28 iunie 2010
Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată sub nr. 4946/1/2009 la 5 iunie 2009, Consiliul General al Municipiului Bucureşti - Administraţia Fondului Imobiliar a solicitat anularea deciziei civile nr. 4159 din 30 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Bucureşti prin Primar şi P.P.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei grave greşeli materiale, deoarece a fost respins recursul ca tardiv.
Se mai arată că această contestaţie a fost pronunţată pe baza unei erori materiale comise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie atunci când a invocat excepţia de tardivitate a recursului; cu ocazia examinării ei, trebuia să observe că prin raportare la data înregistrării dovezii de comunicare a deciziei din apel la sediul AFI, recursul a fost formulat şi declarat în interiorul celor 15 zile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Astfel, se pretinde că Decizia din apel a fost înregistrată la sediul instituţiei pe data de 1 februarie 2008, iar recursul s-a formulat şi depus la instanţă la data de 14 februarie 2008.
Contestatorul mai face referire şi la faptul că pe dovada de comunicare a deciziei din apel există o modificare ce nu a fost rezolvată de Înalta Curte.
Prin Decizia nr. 4159 din 30 martie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a fost respins ca nefondat recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 7 din 8 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
A fost respins ca tardiv recursul declarat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti – Administraţia Fondului Imobiliar împotriva aceleiaşi decizii.
În ceea ce priveşte recursul declarat Consiliul General al Municipiului Bucureşti – Administraţia Fondului Imobiliar se reţine că acesta a fost depus la instanţă peste termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 301 C. proc. civ., hotărârea instanţei de apel fiind comunicată la data de 24 ianuarie 2008 şi recursul înregistrat la 14 februarie 2008. Prin urmare, motivele de recurs nu au mai putut fi analizate şi recursul a fost respins ca tardiv.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă.
Din punct de vedere al normelor procedurale, contestaţia în anulare este calea de atac de retractare, deschisă exclusiv pentru situaţiile prev. de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
În sensul disp. art. 318 alin.(1) Teza I C. proc. civ., hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Fiind un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie interpretată extensiv. Instituind acest text de contestaţie în anulare, legiuitorul a avut în vedere greşelile materiale cu caracter procedural pe care instanţa le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă şi în legătură cu aspectele formale ale judecăţii.
Greşeala materială nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanţa a înţeles să interpreteze un text de lege pentru că, altfel, s-ar ajunge pe cale ocolită, la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs.
Textul se referă la greşeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale.
În speţă, Înalta Curte, care s-a pronunţat asupra recursului, a sesizat şi invocat excepţia de tardivitate, în raport de datele menţionate în dovada de comunicare a deciziei din apel.
De asemenea, a dat curs solicitării recurentei, obligând Curtea de Apel Bucureşti să-i pună la dispoziţie datele necesare pentru a se pronunţa pe excepţia tardivităţii.
Relaţiile furnizate de către Curtea de apel, dar şi susţinerea recurentei, care în permanenţă s-a raportat la data de înregistrare în evidenţele proprii a deciziei din apel, nu au fost în măsură să convingă asupra faptului că cererea de recurs a fost depusă în termenul legal.
Din conţinutul deciziei pronunţate în recurs rezultă cu evidenţă că Înalta Curte a analizat toate probele existente în dosar la data când s-a pronunţat pe tardivitatea recursului, iar contestatorul nu a fost în măsură să concretizeze care ar fi fost eroarea materială săvârşită în acea cauză, care să impună admiterea contestaţiei. Argumentele învederate de acesta conduc mai degrabă spre o eroare de judecată care nu poate face obiectul contestaţiei în anulare.
Distinct de cele expuse, dovada de comunicare a deciziei din apel cu toate modificările evidenţiate, atestă că recursul a fost declarat peste termenul legal.
Data de înregistrare în evidenţele contestatorului a comunicării deciziei din apel nu poate fi reţinută ca moment de referinţă pentru declararea recursului.
Faţă de cele de mai sus, se reţine că instanţa de recurs nu a săvârşit o greşeală materială de natură să justifice admisibilitatea căii extraordinare de atac potrivit art. 318 C. proc. civ. Drept urmare, contestaţia în anulare specială urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Consiliul General al Municipiului Bucureşti - Administraţia Fondului Imobiliar împotriva deciziei nr. 4159 din 30 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 407/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4038/2010. Civil. Conflict de muncă. Recurs → |
|---|
