ICCJ. Decizia nr. 4089/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4089/2010
Dosar nr. 38921/1/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2608 din 28 octombrie 2003, Tribunalul Călăraşi a admis în parte contestaţia formulată de reclamanţii G.V., G.A. şi G.T. împotriva dispoziţiei nr. 2365 din 28 august 2003 emisă de Primăria municipiului Călăraşi. A dispus anularea dispoziţiei contestate. A constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri băneşti în cuantum de 282.350.000 lei, în cote de ⅓ fiecare, pentru imobilul - teren în suprafaţă de 1000 mp situat în Călăraşi. A dispus emiterea unei noi dispoziţii conformă cu cele stabilite prin respectiva sentinţă. A respins capătul de cerere al reclamanţilor privind cheltuielile de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 752 din 30 aprilie 2004, a admis apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Călăraşi împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în tot şi, pe fond, a respins contestaţia ca nefondată.
Împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs reclamanţii, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 6 iulie 2004.
La 7 decembrie 2005, Înalta Curte a suspendat judecata recursului pentru lipsa părţilor, constatând întrunite condiţiile impuse de art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, la data de 21 ianuarie 2010, în vederea discutării perimării, în acord cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Din redactarea textului de lege menţionat, care sancţionează pasivitatea procedurală a părţilor, reiese caracterul imperativ al excepţiei invocate, instanţa având îndrituirea şi corelativ obligaţia de a veghea asupra respectării dispoziţiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părţii, a procesului civil.
Perimarea se înfăţişează însă nu numai ca o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar şi ca o prezumţie tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.
Cum în cauză dosarul a rămas în nelucrare de la 7 decembrie 2005, data suspendării cauzei pentru lipsa părţilor, în condiţiile în care nu s-a solicitat judecata în lipsă şi până la 21 ianuarie 2010, data repunerii, din oficiu, a cauzei pe rol, din vina părţilor nefiind întocmit nici un act de procedură, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanţii G.V., G.T. şi G.A. împotriva deciziei nr. 752 din 30 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4085/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4031/2010. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
