ICCJ. Decizia nr. 4097/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4097/2010
Dosar nr. 7571/110/2008
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Asupra recursului de faţă, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 809 din 13 mai 2009, Tribunalul Bacău, secţia civilă, a admis contestaţia formulată de reclamanta N.M.V. în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Bacău. A anulat dispoziţia nr. 52127 din 4 decembrie 2008 emisă de Primarul municipiului Bacău. A obligat pârâtul să emită o nouă dispoziţie prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru ⅓ din imobilul casă demolat şi teren în suprafaţă de 1080 mp din Bacău.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţia nr. 52127 din 4 decembrie 2008 emisă de Primarul municipiului Bacău a fost respinsă notificarea formulată de reclamantă, pentru motivul că aceasta nu a fost depusă în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001. A constatat că prin Decizia nr. 8438/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a reţinut, într-o speţă în care a fost analizată o problemă de drept similară, că sintagma „prezenta lege" prevăzută de art. 21 alin. (1) şi de la intrarea căreia în vigoare începe să curgă termenul de 6 luni pentru depunerea notificării, se referă la Legea nr. 247/2005, motiv pentru care notificarea depusă la 28 noiembrie 2005 a fost considerată ca formulată în termen. S-au invocat totodată hotărârile CEDO referitoare la faptul că instanţa supremă este obligată să adopte o jurisprudenţă unitară în scopul evitării unor divergenţe, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine şi insecuritate juridică.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că notificatoarea a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, fiind moştenitoarea lui V.I. şi V.P., care au deţinut imobilul casă şi teren în suprafaţă de 1080 mp situat în Bacău, preluat abuziv de autorităţile statului comunist. In prezent, terenul este ocupat de un bloc, construcţia fiind demolată, motiv pentru care se impune acordarea de despăgubiri în condiţiile stabilite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, prin Decizia nr. 107 din 28 octombrie 2009 a admis apelul civil promovat de pârâtul Primarul municipiului Bacău împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în tot şi a respins contestaţia ca nefondată.
S-a reţinut de către instanţa de apel că potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001 (devenit art. 22 urmare republicării legii), persoana îndreptăţită trebuie să notifice persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea imobilului, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii. Acest termen a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 103/2001 şi OUG nr. 145/2001, până la data de 14 februarie 2002.
Având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, natura juridică a acestui termen este de decădere, sancţiunea nerespectării lui fiind pierderea posibilităţii, pentru persoana îndreptăţită, de a-şi valorifica dreptul la măsuri reparatorii pe procedura instituită pe legea specială de reparaţie. S-a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unei împrejurări, în sensul dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., care să o fi împiedicat pe reclamantă să formuleze notificarea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
S-a constatat astfel că în mod greşit prima instanţă a apreciat că termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 se raportează la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, deşi prin aceasta din urmă nu s-au adus modificări în ceea ce priveşte termenul de formulare a notificării.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate şi menţinerea sentinţei pronunţată de tribunal. A arătat că în mod eronat s-a reţinut de către instanţa de apel tardivitatea formulării notificării nr. 142 din 28 noiembrie 2005, fără a se aminti nimic de notificarea nr. 14533/2001.
Înalta Curte, în prealabil analizei motivelor de casare, constată că recursul este tardiv declarat.
Astfel, aşa cum rezultă din actele dosarului, respectiv din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare, aflată la fila 22 a dosarului nr. 7571/110/2008 al Curţii de Apel Bacău, Decizia atacată, pronunţată în apel a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 30 noiembrie 2009.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Se reţine că termenul de recurs este un termen legal imperativ, a cănii nerespectare atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.
Or, în speţă, cererea de recurs a fost expediată prin poştă la data de 18 decembrie 2009 (dată luată în considerare conform art. 104 C. proc. civ.), după expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea deciziei atacate, termen calculat potrivit dispoziţiilor art. 101 C. proc. civ. şi care se împlinea la 16 decembrie 2009, într-o zi lucrătoare.
Pentru cele ce preced, reţinând sancţiunea reglementată de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru neîndeplinirea în termen a actului procedural (în cauză, exerciţiul căii de atac), recursul va fi respins ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta N.M.V. împotriva deciziei nr. 107 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4098/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4085/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
