ICCJ. Decizia nr. 4100/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.4100/2010
Dosar nr. 47926/3/2008
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Asupra recursului civil de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 267 din 26 februarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a admis acţiunea promovată de reclamanta S.S. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general.
A constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren în suprafaţă de 393 mp, situat în Bucureşti, sector 4, constând în despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor legii speciale.
A obligat pârâtul la efectuarea formalităţilor necesare şi înaintarea dosarului ce face obiectul notificării către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta a făcut dovada că autorul reclamantei a fost proprietarul imobilului, care a fost expropriat prin Decretul nr. 266/1980.
Tribunalul a avut în vedere faptul că Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 dau posibilitatea probării dreptului de proprietate asupra imobilului nu numai prin titlul original, dar şi prin alte înscrisuri care atestă direct sau indirect faptul că bunul a aparţinut persoanei îndreptăţite.
Prin Decizia nr. 565 din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul Bucureşti, prin primar general.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta a depus înscrisuri prin care a dovedit că are calitatea de persoană îndreptăţită, iar Municipiul Bucureşti nu a răspuns la notificare.
Chiar dacă a invocat art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată, apelantul nu a probat că notificarea reclamantei ar fi fost soluţionată în raport de toate actele depuse.
Instanţa de apel a mai reţinut că, prin Decizia nr. 20/2007, pronunţată în interesul legii deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că, în aplicarea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond acţiunea persoanei îndreptăţite atunci când unitatea deţinătoare refuză să răspundă la notificare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Municipiul Bucureşti, prin primar general.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Astfel, notificatorului îi revine obligaţia de a depune actele doveditoare în termenul prevăzut de lege, care pot fi luate în considerare dacă se întregesc cu înscrisuri originare doveditoare ale dreptului de proprietate.
Recursul declarat este nul, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care există motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu de către instanţă.
Potrivit textelor citate, criticile formulate trebuie să aibă legătură cu soluţia pronunţată prin hotărârea atacată şi cu dezlegarea pe care instanţa de judecată a dat-o pricinii în drept.
In prezenta cauză, recurentul, prin declaraţia de recurs, a făcut susţineri referitoare la obligaţia reclamantei de a depune actele doveditoare în termenul prevăzut de lege
Această critică nu are legătură cu hotărârea atacată şi cu dezlegarea pe care instanţa a dat-o pricinii în drept, deoarece instanţa de apel a constatat că reclamanta a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită prin toate înscrisurile depuse la dosar, că pârâtul are obligaţia de a răspunde la notificare şi că instanţele de judecată au plenitudine de jurisdicţie în soluţionarea contestaţiilor întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Recursul motivat pe aspecte care nu au legătură cu cele reţinute de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată echivalează cu nemotivarea lui şi este nul, în sensul art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general împotriva deciziei nr. 565 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4122/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4101/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
