ICCJ. Decizia nr. 4123/2010. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4123/2010
Dosar nr. 5553/97/2008
Şedinţa publică din 1 iulie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7/2009 Tribunalul Hunedoara a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii N.E.C.M.A., I.F.E. şi R.A.T. în contradictoriu cu pârâtul D.C.G. şi în consecinţă a constatat rezolvit actul juridic intitulat antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între părţi la data de 1 februarie 2008 precum şi cel intitulat „Convenţie" autentificat prin încheierea nr. 1368 din 30 aprilie 2008 de BNP „N. şi Asociaţii" din Bucureşti. A dispus radierea acestor acte din evidenţele de carte funciară şi a obligat pârâtul la plata sumei de 4999,03 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că părţile au încheiat o convenţie care reprezintă legea lor, în condiţiile art. 969 C. civ., prin care a fost stabilit un termen limită al convenţiei, care nu putea fi mai târziu de 30 aprilie 2008, care ulterior a fost prelungit cu 90 de zile, printr-un act subsecvent, intitulat „Convenţie". Şi acest termen a fost eludat, iar la notificările transmise de promitenţii vânzători, pârâtul a cerut noi amânări, justificând alte motive decât cele care ar putea determina a prorogare legală a termenului din contract. Apreciind că pârâtul, prin pasivitatea sa evidentă, nu este de fapt interesat să mai achiziţioneze proprietatea imobiliară din contract, instanţa a admis acţiunea reclamanţilor aşa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel paratul care solicitat schimbarea acesteia şi respingerea acţiunii reclamanţilor.
In expunerea de motive s-au invocat următoarele critici: instanţa nu s-a pronunţat cu privire la excepţia formulată la data de 17 decembrie 2008 referitoare la anularea ca netimbrată a acţiunii reclamanţilor, excepţie invocată în baza art. 2 rap. la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, încălcând art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
La termenul din 3 decembrie 2008 instanţa a pus în vedere reclamanţilor timbrarea la valoare a acţiunii lor, acordând termen pentru plata taxei de timbru, după ce la termenul din 29 octombrie 2008 instanţa a admis cererea reclamanţilor referitoare la obligarea pârâtului la consemnarea preţului din contract, aspecte pe care instanţa nu le-a consemnat în sentinţă, încălcând art. 261 pct. 3 C. proc. civ.
Sentinţa nu motivează respingerea probelor solicitate de pârât la termenul din 29 octombrie 2008 şi nici motivele ce au reprezentat convingerea instanţei în momentul în care a dispus respingerea probei cu înscrisuri şi interogatoriu, solicitată de pârât.
Sentinţa nu menţionează cererile de recuzare depuse împotriva judecătorului I.M. la termenul din 29 octombrie 2008 şi 17 decembrie 2008.
În drept s-a invocat art. 296 C. proc. civ.
Intimaţii-reclamanţi au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia nr. 180/ A/2009 a anulat ca netimbrat apelul.
In considerentele deciziei s-a reţinut că având în vedere respingerea cererii de reexaminare a taxei de timbru apelantul avea obligaţia de a timbra apelul conform dispoziţiilor date de instanţă, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o până la termenul din 12 noiembrie 2009. De asemenea, apelantul avea posibilitatea de a solicita aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 51/2008, referitoare la ajutorul public judiciar în materie civilă, respectiv putea cere reducerea, scutirea sau eşalonarea plăţii taxei de timbru, însă nu a formulat o astfel de cerere.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit art. 20 alin. (2) dacă taxa nu a fost plătită în cuantum legal la momentul înregistrării cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 prevede că neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea cererii.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Cererea de reexaminare a fost înregistrată la data de 22 octombrie 2009 şi nu la data de 26 octombrie 2009, cum greşit a reţinut instanţa de apel în considerentele hotărârii recurate şi drept urmare în mod greşit a fost apreciată ca tardiv introdusă.
- Au fost încălcate prevederile art. 18 pct. 1 din Legea nr. 136/1997 în sensul că nu s-a precizat modul în care s-a stabilit cuantumul taxei de timbru.
- Nu constituie temei legal în ceea ce priveşte stabilirea taxei judiciare de timbru.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte constată recursul nefondat în sensul considerentelor ce succed.
Criticile formulate de recurent vizează modul de soluţionare a cererii de reexaminare, precum şi modalitatea prin care s-a stabilit cuantumul taxei de timbru în calea de atac a apelului.
Încheierea prin care s-a soluţionat cererea de reexaminare este irevocabilă şi drept urmare cele dispuse prin această hotărâre intră în puterea lucrului judecat.
Având în vedere că, cererea de reexaminare a fost formulată tardiv, aspect cunoscut de recurent şi cu toate acestea nu a înţeles să achite taxa judiciară de timbru stabilită de instanţă, în mod corect instanţa de apel a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în sensul că a anulat cererea de apel ca netimbrată.
Mai mult, apelantul putea uza de dispoziţiile OUG nr. 51/2008 cu privire la ajutorul public judiciar în materie civilă, având în vedere cuantumul mare al taxei de timbru care putea fi redus.
Cum recurentul nu a dovedit existenţa unor motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul G.D.G. împotriva deciziei nr. 180 A din 12 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Obligă pe reclamantul-pârât G.D.G. să plătească către N.E.C.M.A., suma de 3000 Ron cheltuieli de judecată către intimatele-reclamante I.F.E. şi R.A.T. câte 1000 lei cheltuieli de judecata pentru fiecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2010.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4136/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4121/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
