ICCJ. Decizia nr. 4290/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4290/2010
Dosar nr. 38122/1/2004
nr. vechi 15533/2004
Şedinţa publică din 8 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia 987 din 28 aprilie 2004 Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis apelurile declarate de C.N.L. Oltenia şi SA şi a respins acţiunea formulată de reclamantul S.G.G.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate sens în care invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a reţinut următoarele:
În mod greşit instanţa de apel a reţinut incidenţa normei art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât bunul litigios nu se încadrează în categoria celor vizate de legile fondului funciar, nefiind supus cooperativizării, ci este deţinut de pârâte.
Referitor la calea de atac dedusă judecăţii a cărei judecată a fost întreruptă prin încheierea din 31 ianuarie 2007 în temeiul art. 243 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an".
Iar potrivit art. 250 alin. (2) C. proc. civ. „în cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecăţii dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare".
Din aceste dispoziţii, rezultă indubitabil că perimarea începe să curgă chiar de la data suspendării judecăţii pe temeiul vreunuia din cazurile prevăzute de art. 243 C. proc. civ. [în speţă art. 243 alin. (1) C. proc. civ.], de vreme ce legiuitorul vorbeşte de suspendarea cursului perimării timp de 3 luni (dacă împrejurarea respectivă s-a ivit în ultimele 6 luni ale termenului de perimare), iar suspendarea presupune că perimarea a început să curgă, în caz contrar fiind vorba de o amânare a începutului perimării.
Întrucât, în speţă, cauza de suspendare a cursului judecăţii - art. 243 C. proc. civ. - incidentă la momentul luării măsurii a determinat lăsarea sa în nelucrare cu mult peste termenul legal evocat, stare procesuală conjugată cu lipsa de stăruinţă a părţii în nesoluţionarea pricinii, urmează ca în considerarea îndeplinirii prescripţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., să se procedeze în conformitate cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.
Cererea de suspendare a cursului judecăţii prezentei cauze, întemeiată pe dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., justificat de existenţa pe rolul altei instanţe a unei pricini având ca obiect partaj succesoral, se vădeşte a nu fi fondată, întrucât dezlegarea pricinii de faţă - obligaţie de a face - nu are legătură cu dreptul ce face obiectul acelei judecăţi.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, se va dispune potrivit celor consemnate în dispozitivul deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare întemeiată pe art. 244 C. proc. civ. formulată de recurenta reclamantă P.A.
Constată perimat recursul declarat de reclamantul S.G.G. şi continuat de moştenitorii S.G.I., S.G.V. şi P.A. împotriva deciziei nr. 987 din 28 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4292/2010. Civil. Ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 4282/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
