ICCJ. Decizia nr. 4300/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4300/2010
Dosar nr. 27429/3/2008
Şedinţa publică din 8 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 477 din 3 aprilie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis contestaţia formulată de reclamanţii D.V.D. şi D.G.D. în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti pe care a obligat-o să procedeze la soluţionarea notificării privind restituirea imobilului situat în Bucureşti, ce a aparţinut autoarei reclamanţilor, a respins cererea de acordare a daunelor cominatorii şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
In considerentele sentinţei s-a reţinut că reclamanţii au dovedit calitatea de moştenitori, precum şi faptul că imobilul a fost preluat abuziv în proprietatea statului prin naţionalizare conform Decretului nr. 92/1950.
Reclamanţii au formulat notificarea în termenul legal, astfel încât entitatea notificată avea obligaţia de a emite dispoziţia motivată în termenul legal. Întrucât pârâta nu a procedat în consecinţă şi nici nu a adus la cunoştinţa notificatorilor necesitatea completării documentaţiei necesare, este în cuplă, iar acţiunea reclamanţilor este întemeiată.
Instanţa de fond a considerat că cererea privind obligarea la plata daunelor cominatorii apare ca inadmisibilă deoarece această modalitate de constrângere nu este prevăzută de lege.
Pârâta, fiind în culpă, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, constând în contravaloarea onorariului de avocat, proporţional pretenţiilor admise.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta arătând că greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, impunându-se diminuarea acestui cuantum la o sumă rezonabilă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 625 A din 26 noiembrie 2009 a respins apelul reţinând că apelanta este în culpă procesuală, întrucât deşi a fost notificată la 19 iulie 2001 nu a emis dispoziţia motivată până la 3 aprilie 2009, data formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât trebuie să plătească cheltuielile avansate de reclamanţi pentru susţinerea procesului.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că termenul de 60 de zile stabilit de lege pentru emiterea dispoziţiei motivate curge de la data depunerii actelor doveditoare, or, în speţă, reclamanţii nu au depus aceste înscrisuri o dată cu notificarea sau în termenul de 18 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 25 alin. (1) după modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, termenul de 60 de zile în care unitatea deţinătoare este obligată să emită Decizia/dispoziţia motivată începe să curgă de la data depunerii notificării, sau de la data depunerii întregului set de acte doveditoare prevăzut de art. 22 din lege.
Legiuitorul a stabilit două date de referinţă pentru îndeplinirea acestei obligaţii, în ideea de a nu prejudicia persoanele îndreptăţite care nu au depus întregul material probator odată cu notificarea. Deşi, iniţial, nu s-a prevăzut nici o altă obligaţie, în sarcina unităţii deţinătoare sau a persoanei îndreptăţite, de a verifica suficienţa materialului probator al dreptului de proprietate şi a calităţii de moştenitor, Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003, pct. 23.1, au instituit, pentru unitatea deţinătoare, obligaţia de a comunica în scris celeilalte părţi, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentaţia este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
In speţă, pârâtaPrimăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General nu şi-a îndeplinit această obligaţie, prejudiciind interesul legal al persoanei îndreptăţite.
In contextul prezentat, obligaţia de a emite dispoziţia motivată nu poate fi încălcată, întrucât scopul Legii nr. 10/2001 este de a da posibilitatea efectivă persoanei îndreptăţite să beneficieze de măsurile pe care le prevede, iar pentru aceasta recurenta trebuie să răspundă la notificare.
Faţă de considerentele expuse, Curtea urmează a respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 625 A din 26 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4301/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4298/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
