ICCJ. Decizia nr. 4310/2010. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4310/2010
Dosar nr. 3787/2/2009
Şedinţa publică din 8 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 2 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de T.M.V.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
Contestatoarea T.M.V. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 36/1995 considerând că acest text de lege contravine prevederilor art. 46 din Constituţia României prin faptul că permite unor persoane străine de actul juridic încheiat, respectiv certificatul de moştenitor, să-l atace în justiţie în vederea anulării lui, fără a se preciza un termen limită în acest sens.
Potrivit textului citat, cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a casei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte.
Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate poate privi neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe, ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, nu pot face obiectul excepţiei, prevederile constate ca fiind neconstituţionale, printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
În cauză excepţia de neconstituţionalitate priveşte o dispoziţie care nu a fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Referitor la existenţa unei legături cu soluţionarea prezentei contestaţii în anulare, dispoziţia considerată neconstituţională stabileşte care sunt persoanele care pot solicita instanţei judecătoreşti, anularea prezentului certificat de moştenitor.
Prezentul proces are ca obiect contestaţia în anulare formulată de contestatoarea T.M.V. împotriva sentinţei civile nr. 1522 din 27 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Prin urmare, dispoziţia considerată neconstituţională nu are o legătură directă cu soluţionarea fondului prezentei cauze, din moment ce în prezenta cauză urmează a se verifica incidenţa în cauză a motivului invocat de contestatoare prevăzut de art. 318 C. proc. civ. privind existenţa unei greşeli materiale în dezlegarea recursului ori omisiunea instanţei din greşeală de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare prin soluţia de respingere a recursului ori de admitere în parte a acestuia.
Or, nu are nici o legătură cu soluţionarea cauzei pendinte a excepţiei de neconstituţionalitate invocată de contestatoare, situaţie în care excepţia invocată este inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatoarea considerând-o nelegală, deoarece excepţia de neconstituţionalitate priveşte art. 88 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 36/1995, text contrar prevederilor art. 46 din Constituţie care vizează garantarea dreptului de proprietate, permiţând, consecinţă a textului neconstituţional, atacarea în justiţie a certificatului de moştenitor, oricând.
Motivează în drept pe dispoziţiile art. 46 şi art. 24 din Constituţie, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului art. 299-316 C. proc. civ. şi art. 11 şi art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Depune la dosarul cauzei motivarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată în cadrul contestaţiei în anulare, şi dovezi în susţinerea excepţiei.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, excepţia de neconstituţionalitate fiind inadmisibilă.
Depune acte referitoare la fondul litigiului.
Examinând recursul declarat împotriva încheierii din 2 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti instanţa reţine următoarele:
În mod legal Curtea de Apel Bucureşti a dispus respingerea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de recurentă, deoarece conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 textul considerat a fi neconstituţional, trebuie să realizeze condiţii de admisibilitate privind legătura sa cu cauza supusă judecăţii.
Prin urmare, neconstituţionalitatea art. 88 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 36/1995 pretins a fi neconstituţională nu are nici o legătură cu instituţia contestaţiei în anulare specială reglementată de art. 318 C. proc. civ. dedusă judecăţii fiind neaplicabilă în soluţionarea acesteia.
Faţă de cele reţinute, controlul de constituţionalitate reclamat de contestatoare neavând nici o înrâurire asupra textelor legale aplicabile în soluţionarea cauzei prezente, deoarece nu realizează condiţia impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, care obligă la caracterul ei de incidenţă directă faţă de litigiul aflat în curs de soluţionare.
În consecinţă, recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este neîntemeiat şi urmează a fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea T.M.V. împotriva încheierii de şedinţă din 2 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 3787/2/2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4327/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4313/2010. Civil. Conflict de muncă.... → |
|---|
