ICCJ. Decizia nr. 439/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 439/2010
Dosar nr. 7739/111/200.
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
La data de 4 decembrie 2006, contestatorii P.S.M.C. şi I.M. au solicitat în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea acestuia din urmă la plata despăgubirilor băneşti reprezentând contravaloarea imobilelor identificate cu nr. topo. 2220/2, 2221 şi 1222, înscrise în C.F. nr. 17.765 Salonta, ce au aparţinut antecesorilor contestatorilor, conform înscrierii din C.F. 3701 Salonta, imobile preluate de Statul Român cu titlu de naţionalizare.
În motivarea acţiunii, contestatorii au arătat că au calitatea de moştenitori ai proprietarului tabular D.I., înscris în C.F. 3701 Salonta, sub B 7 – 9.
Întrucât situaţia juridică actuală face imposibilă restituirea în natură a acestuia, contestatorii au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc.
Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 166 din 21 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Bihor, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice; s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a contestatorilor la despăgubiri băneşti în cuantum de 3.534.000 lei reprezentând contraechivalentul imobilelor identificate la nr. Top. 2220/2, 2221 şi 2222 înscris în C.F. 17765, reprezentând în natură teren cu construcţie.
A fost obligată pârâta la plata acestei sume de bani către contestatori.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Imobilul în litigiu a fost proprietatea tabulară a numitului D.I. acesta fiind înscris în C.F. 3701 Salonta sub poziţia B 7 – 9.
Ulterior imobilul a fost preluat de către Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950, intabulându-şi dreptul de proprietate cu titlu de naţionalizare în C.F. Salonta sub B 10, de unde ulterior s-a transmis în C.F. 17765 Salonta, în proprietatea societăţii SC S.Z.T.P. SRL.
În baza raportului de atribuire în natură încheiat de lichidator judiciar şi autentificat sub nr. 3865/2006 de BNP S.D.A., imobilul a fost atribuit în natură către persoane fizice, şi s-a intabulat în C.F. sub poziţia 4 – 6.
Întrucât imobilul nu mai poate fi restituit în natură, iar din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că valoarea imobilelor preluate abuziv este de 3.534.000 lei, contestatoarele sunt îndreptăţite la plata acestei despăgubiri.
A mai reţinut prima instanţă, că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice este neîntemeiată, făcând trimitere la hotărârea pronunţată în cauza Radu împotriva României de către C.E.D.O.
Sub acest aspect, raţionamentul curţii, valabil şi în prezent, este acela că Fondul Proprietatea nu funcţionează, după cum nu este funcţională nici Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor.
În aceste condiţii, a recunoaşte contestatorilor un drept, fără însă a le da posibilitatea de a şi beneficia practic de el, înseamnă a recunoaşte şi a proteja un drept iluzoriu, golit de conţinut, ceea ce este inadmisibil în condiţiile art. 11 şi art. 20 din Constituţia României.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Bihor criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- în speţă, calitatea procesuală pasivă o are Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor;
- o eventuală soluţie de obligare la plata despăgubirilor ar fi fără efect, întrucât acestea sunt acordate de Comisia Centrală;
- practica C.E.D.O. este în neconcordanţă cu legislaţia în vigoare, fiind de notorietate că fondul Proprietatea este funcţional;
- deţinătorul imobilului în litigiu este SC P. SRL.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin Decizia nr. 16/2009 – A din 5 februarie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de intimatul Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Bihor, reţinând în considerente că a accepta punctul de vedere al apelantului ar însemna prejudicierea în continuare a reclamanţilor, în condiţiile în care nici fondul „Proprietatea" şi nici Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor nu funcţionează în mod susceptibil de a duce la acordarea efectivă a unei despăgubiri reclamanţilor.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs intimatul Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Bihor, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate, recurentul a susţinut în esenţă următoarele:
În speţă, calitate procesuală pasivă au Primarul, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi nicidecum Ministerul Finanţelor Publice.
Potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care unitatea deţinătoarea nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1) dacă nu a primit comunicare din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de lege".
Or, deţinătorul imobilului în litigiu este S.C. P. SRL care şi-a schimbat denumirea în SC S.Z.T.P.
A mai arătat recurentul că, fondul Proprietatea este o societate comercială pe acţiuni, constituită în conformitate cu dispoziţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 şi este funcţională.
Faţă de cele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii faţă de această instituţie.
Recursul este fondat.
Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa identităţii între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
În cadrul procesual reglementat de Legea nr. 10/2001, raportul juridic se naşte între persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii şi entitatea deţinătoare a bunului.
Statul Român poate fi subiect al raportului juridic născut din aplicarea Legii nr. 10/2001, republicată, doar în situaţia de excepţie reglementată de art. 28 din legea specială, în cazul în care unitatea deţinătoare nu poate fi identificată.
În speţă, reclamantul la data de 10 octombrie 2001 a notificat unitatea deţinătoare respectiv SC P. SA.
Aşadar, în condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a pretins că deţinătorul bunului este necunoscut şi se cunoaşte cu certitudine că acesta este SC P. SA, art. 28 din Legea nr. 10/2001 nu este aplicabil în speţă.
În raport cu cele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bihor împotriva deciziei civile nr. 16 din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Oradea.
Va casa Decizia atacată precum şi sentinţa civilă nr. 166 din 21 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Bihor şi pe fond, va respinge acţiunea formulată de contestatorii P.S.M.C. şi I.H.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Bihor împotriva deciziei civile nr. 16 din 5 februarie 2009 a Curţii de Apel Oradea.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 166 din 21 mai 2008 a Tribunalului Bihor şi, pe fond, respinge acţiunea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1223/2010. Civil. Uzucapiune. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 1222/2010. Civil. Prestaţie tabulară.... → |
|---|
