ICCJ. Decizia nr. 1223/2010. Civil. Uzucapiune. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1223/2010
Dosar nr. 9017/1/2008
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Asupra cererii de revizuire civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 3 noiembrie 2008 S.I. şi S.P. au solicitat în contradictoriu cu intimatul B.I. revizuirea deciziei civile nr. 1356/2008-R din 2 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, acesta fiind contrară cu sentinţa civilă nr. 72/2007 a Judecătoriei Marghita.
În motivarea cererii revizuenţii au arătat că între cele două hotărâri în discuţie, sentinţa nr. 72/2007 şi Decizia nr. 1375/2008-R din 2 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea există o vădită contradicţie, deoarece pe de-o parte, se respinge acţiunea în constarea uzucapiunii, iar pe de altă parte se admite această uzucapiune pentru suprafaţa de 215 mp teren.
Sentinţa civilă nr. 72/2007, rămasă definitivă prin Decizia nr. 480/A din 21 mai 2007 a Tribunalului Bihor, avea autoritate de lucru judecat faţă de cererea reconvenţională formulată în dosarul civil nr. 58/255/2007, unde curtea de apel a admis recursul prin Decizia nr. 1356/2008-R.
La momentul pronunţării sentinţei de fond nr. 1038 din 9 octombrie 2007 a Judecătoriei Marghita, sentinţa nr. 72/2007 devenise definitivă prin anularea apelului conform deciziei nr. 480 din 21 mai 2007 a Tribunalului Bihor.
În atare situaţie, revizuenţii au susţinut, că în mod corect Judecătoria Marghita a reţinut autoritatea de lucru judecat, fundamentată pe identitate de părţi, obiect şi cauză.
Ca atare problema dedusă judecăţii de către pârâtul – reclamant B.I. nu mai putea fi repusă în discuţie în cadrul unei cereri reconvenţionale, fiind incidente prevederile art. 1201 C. civ.
A mai arătat că în mod greşit, curtea de apel, a reţinut că obiectul cererii principale a fost uzucapiunea bazată pe dispoziţiile art. 27-28 din Decretul-lege nr. 115/1938 şi nu s-a pronunţat cu privire la autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 4983/1974 a Judecătoriei Oradea, secţia civilă mixtă, deşi această excepţie a fost invocată de B.I. şi respinsă prin încheierea din 19 iunie 2007.
Pentru considerentele mai sus expuse revizuienţii au solicitat admiterea cererii şi anularea deciziei nr. 1356/2008-R din 2 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Cererea de revizuire este nefondată.
Prin sentinţa civilă nr. 1038/2007 pronunţată de Judecătoria Marghita, a fost admisă acţiunea formulată de S.I., în contradictoriu cu pârâtul B.I., având ca obiect grăniţuire şi revendicare.
Prin încheierea din 19 iunie 2007 s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de reclamantul – pârât S.I. în privinţa cererii reconvenţinale formulate de B.I.; a fost stabilită linia de hotar între imobilul proprietatea reclamantului – pârât S.I., identificat cu nr.topo 287/2 Varviz (561 mp) şi nr.topo 287/3 Varviz (1770 mp) în natură, casă şi curte în intravilan înscrise în CF 280- Varviz şi imobilul proprietatea pârâtului B.I. identificat cu nr.topo 287/1 Varviz (1187 mp) în natură casă şi curte în intravilan înscrise în C.F. 348- Varviz pe linia cadastrală notată cu literele A-B, de ing. ec. S.D. S-a constatat că între linia cadastrală şi linia de folosinţă dintre cele două proprietăţi este o diferenţă de 215 mp, notată cu linia a-b-c-B-A-a, trasată cu linie roşie, folosită de B.I.; a fost obligat pârâtul B.I. să lase reclamantului S.I. în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 215 mp, pe care a dobândit-o conform titlului de proprietate nr. 926/1997.
Împotriva acestei hotărâri şi a încheierii din 19 iunie 2007, a declarat apel, pârâtul B.I., solicitând instanţei anularea încheierii prin care a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecată invocată de reclamant, constatând că a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 215 mp, prin uzucapiune şi să se stabilească linia de hotar conform folosinţei îndelungate şi nu pe linia cadastrală.
Prin Decizia civilă nr. 145A din 25 februarie 2008, Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul introdus de B.I., reţinându-se în considerente, că prima instanţă corect a apreciat asupra primului capăt de cerere privind autoritatea de lucru judecat.
În ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere s-a reţinut că în mod corect a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa civilă nr. 4983/1974 a Judecătoriei Oradea, deoarece apelantul nu a înţeles să pună în executare această hotărâre timp de 10 ani, conform art. 405 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs B.I. reiterând aceleaşi critici ca şi în apel.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin Decizia nr. 1356/2008-R din 20 octombrie 2008 a admis recursul declarat de B.I., a modificat în întregime Decizia civilă nr. 145/A din 25 februarie 2008 a Tribunalului Bihor; a admis apelul declarat de B.I. împotriva sentinţei civile nr. 1038 din 9 octombrie 2007 a Judecătoriei Marghita pe care a schimbat-o în parte; a admis cererea reconvenţională formulată de B.I. şi în parte acţiunea principală; a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de S.I.; a constatat că reclamantul - reconvenţional a dobândit dreptul de proprietate asupra a 31 mp din nr. top 287/2 şi de 184 mp din nr.top 287/3- total 215 mp înscris în C.F. 280 Varviz, cu titlu de uzucapiune şi a dispus intabularea acestui drept.
A schimbat varianta de stabilire a liniei de hotar, conform folosinţei faptice, constatate de expert S.D.; a înlăturat dispoziţia prin care s-a constatat că există diferenţa de teren între linia cadastrală şi cea faptică şi cea de obligare a pârâtului B.I. de a-i lasă în deplină proprietate 215 mp teren.
Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reţinut, în esenţă, că între părţi s-au purtat de-a lungul anilor, mai multe litigii, că situaţia juridică a imobilelor a mai fost analizată de instanţele judecătoreşti în dosarul nr. 8882/1973 al Judecătoriei Oradea, care prin sentinţa civilă nr. 4983 din 24 septembrie 1974, în contradictoriu cu antecesorii recurentului a constatat că media dintre aceste imobile şi cel cu nr.top 287/1 a rămas neschimbată de peste 32 de ani, astfel că antecesorii acestuia au dobândit fâşia de teren folosită în plus potrivit dreptului cutumiar maghiar, linia de hotar fiind stabilită conform folosinţei faptice.
Din cuprinsul aceleiaşi sentinţe a rezultat că a operat în favoarea recurentului uzucapiunea, astfel încât în mod greşit s-a reţinut că această hotărâre şi-a pierdut puterea executorie conform art. 405 alin. (1) teza a 2-a C. proc. civ., câtă vreme a operat o executare de bunăvoie a acesteia nefiind nevoie de aducerea la îndeplinire pe cale de executare silită.
Prin sentinţa civilă nr. 72 din 22 ianuarie 2007 pronunţată de Judecătoria Marghita a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul B.I. în contradictoriu cu pârâţii având ca obiect acţiune în constatarea dreptului de proprietate şi rectificare carte funciară.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile uzucapiunii reglementate de art. 27- 28 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea în cazul în care există hotărâri desăvârşite potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceiaşi calitate.
În acest caz de revizuire se pune problema încălcării autorităţii de lucru judecat de către instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, care urmează să fie desfiinţată pe această cale, fără să se examineze pe fond, care din cele două hotărâri potrivnice este greşită.
Posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, este condiţionată de împrejurarea ca în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat autoritatea primei hotărâri, sau dacă s-a invocat, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra excepţiei respective.
În speţă, instanţa a soluţionat excepţia respingând-o şi desfiinţând hotărârea, astfel încât anularea hotărârii nu se mai poate face pe calea revizuirii.
Ca părţi căzute în pretenţii potrivit art. 274 C. proc. civ., revizuienţii vor fi obligaţi să plătească intimatului – pârât B.I. suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienţii S.I. şi S.P. împotriva deciziei civile nr. 1356 din 2 octombrie2008 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă pe revizuienţi la plata sumei de 900 lei, cheltuieli de judecată, către intimatul B.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 44/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 439/2010. Civil → |
|---|
