ICCJ. Decizia nr. 44/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 44/2010
Dosar nr. 31253/3/2008
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1665 din 19 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi autorităţii de lucru judecat, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul C.E. şi a fost obligată pârâta G.M.J. să-i lase acestuia, în deplină proprietate şi posesie, apartamentul nr. 1, situat la parterul imobilului din Bucureşti.
Apelul declarat de pârâtă a fost admis, prin Decizia nr. 339 din 21 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost schimbată, în tot, sentinţa tribunalului, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat, a fost respinsă acţiunea ca inadmisibilă şi a fost obligat reclamantul să-i plătească pârâtei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă a invocat excepţia nulităţii recursului, în baza art. 3021 C. proc. civ., deoarece delegaţia apărătorului recurentului a fost emisă doar pentru reprezentare juridică, iar nu şi pentru declararea şi semnarea recursului.
Excepţia nu este fondată, raportat la prevederile art. 69 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp, el putând declara orice cale de atac împotriva hotărârii date.
Prin recursul declarat, reclamantul a susţinut, în esenţă, că a fost greşit reţinută existenţa autorităţii de lucru judecat, deoarece în procesul anterior nu a fost soluţionat fondul litigiului.
Recursul întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat, iar prevederile pct. 4 al aceluiaşi articol nu sunt aplicabile în speţă, referindu-se la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.
Prin acţiunea introdusă la data de 15 noiembrie 2007, reclamantul C.E. a chemat în judecată pe pârâta G.M.J., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să-i lase, în deplină proprietate şi liniştită posesie, apartamentul nr. 1, situat la parterul imobilului din Bucureşti, acţiune întemeiată pe prevederile art. 480 – 481 C. civ.
În cadrul unui alt proces, a fost pronunţată sentinţa nr. 1924 din 19 martie 2003 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, prin care a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul C.E. împotriva pârâţilor Municipiul Bucureşti, prin primarul general, SC R.V. SA Bucureşti şi G.M.J., privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 660 din 11 februarie 1997, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă şi cererea de revendicare, ca inadmisibilă, cerere întemeiată tot pe prevederile art. 480 C. civ. şi vizând acelaşi apartament.
Conform art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate.
Cum în speţă există identitate de părţi, obiect şi cauză, corect a procedat curtea de apel reţinând să existe autoritate de lucru judecat.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
La cererea intimatei, conform art. 274 C. proc. civ., recurentul urmează a fi obligat la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată suportate de intimată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul C.E. împotriva deciziei nr. 339 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă recurentul la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată faţă de intimata G.M.J.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1236/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1223/2010. Civil. Uzucapiune. Revizuire -... → |
|---|
