ICCJ. Decizia nr. 4457/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4457/2010
Dosar nr. 38379/3/2008
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14 august 2008, reclamantul A.S.M. a chemat în judecată pe pârâta Poşta Română solicitând să fie obligată la plata sumei de 150.000 Euro, despăgubiri.
In motivarea cererii reclamantul a susţinut că pârâta se face vinovată de încălcarea dreptului său la libertatea corespondenţei, întrucât nu i-a remis o scrisoare recomandată pe care sora sa, S.A., i-a expediat-o la data de 3 iulie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 6584 din 18 septembrie 2008, judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II a civilă, a declinat, în raport de prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 312 din 6 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, a respins cererea, reţinând, în esenţă, că nu s-a probat faptul expedierii scrisorii a cărei neprimire o reclamă reclamantul.
Prin Decizia civilă nr. 640/A. Din 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamant şi a schimbat sentinţa, în sensul că a constatat inadmisibilitatea cererii deduse judecăţii.
In motivarea deciziei s-a reţinut că furnizorul de serviciu poştale, potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din OUG nr. 31/2002, este răspunzător faţă de utilizatori pentru prestarea serviciului în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul încheiat cu expeditorul dar că, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, mai înainte de a se adresa instanţei de judecată, utilizatorul are obligaţia de a adresa furnizorului o reclamaţie prealabilă, cererea de chemare în judecată trebuind să fie însoţită de dovada îndeplinirii reclamaţiei prealabile [art. 41 alin. (3)].
Cum, în speţă, reclamantul nu a îndeplinit procedura reclamaţiei prealabile instituită prin dispoziţiile legale menţionate, instanţa de apel a constatat că este incidenţă excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, excepţie care nu intră în conflict cu principiul neagravării situaţiei părţii în propria cale de atac, prevăzut de dispoziţiile art. 292 alin. (1) C. proc. civ. şi nici cu principiul liberului acces la justiţie, astfel cum s-a statuat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (ex. Cauza Golden contra Regatul Unit - 1975, Cauza Le Compte, Van Leuven şi De Meyere contra Belgia-1981).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, fără a indica motivele de nelegalitate sau criticile pe care înţelege să îşi fundamenteze calea de atac.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
In drept, recursul este o cale extraordinară de atac care trebuie să se fundamenteze pe hotărârea recurată, soarta sa depinzând în mod determinant de modul cum sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul formulat în scris şi numai în măsura în care a fost dezvoltat poate fi cercetat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Obligaţia părţii de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor este prevăzută sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat, calea de atac este lovită de nulitate.
În speţă, se constată că reclamantul, prin declaraţia de recurs, nu a invocat niciun motiv de recurs şi nu a dezvoltat nicio critică de nelegalitate la adresa hotărârilor pronunţate de instanţele de fond, caz în care, în raport de dispoziţiile legale menţionate, Înalta Curte urmează a constata nulitatea căii de atac deduse judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul A.S.M. împotriva deciziei nr. 640/A din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4461/2010. Civil. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 4459/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
