ICCJ. Decizia nr. 446/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 446/2010
Dosar nr. 309/109/2008
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1274 din 8 martie 2006 pe rolul Tribunalului Argeş, reclamantul C.M. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 251 din 6 februarie 2006 emisă de Primarul municipiului Bucureşti, solicitând anularea acesteia şi restituirea în natură sau, în subsidiar, sub formă de despăgubiri, a imobilului - teren în suprafaţă de 384 mp, situat în Piteşti.
În motivarea acţiunii, s-a susţinut că autorul reclamantei a dobândit prin cumpărare în anul 1959, imobilul compus din suprafaţa de 384 mp teren loc de casă, pe care în anul 1965 a edificat o construcţie ci destinaţie casă de locuit cu o suprafaţă de 40 mp.
Prin Decretul nr. 205/1974, s-a dispus exproprierea imobilului îi scopul construirii unei şcoli şi a unui internat, terenul şi casa fiind trecute îi administrarea directă a municipiului Piteşti ca proprietate de stat, ia expropriaţii au primit suma de 3.000 lei pentru casă, nefiind despăgubiri pentru imobilul teren.
Urmare notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 s-a emis dispoziţia de respingere a cererii de restituire în natură sau prin despăgubii băneşti, cu motivarea că restituirea în natură nu poate opera, deoarece p teren se află o sală de sport şi un service auto ce aparţin Liceului de Construcţii - Maşini. Petentul a arătat însă că numai o porţiune din terenul de 384 mp este afectată de construcţiile amintite, restul fiind liber şi disponibil.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea contestaţie, susţinând că prin notificare s-a solicitat restituirea în echivalent, iar prin cererea s-a cerut altceva decât ceea ce s-a cerut prin notificare.
De asemenea, s-a susţinut că în cauză sunt aplicabile prevederii art. 11 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001, terenul fiind preluat de stat cu titlu, prin Decretul nr. 205/1974 prin expropriere, cu scopul construirii unei şcoli cu 16 săli de clase şi internat cu 184 locuri, scopul exproprierii a fost respecta în totalitate, astfel că faţă de normele menţionate măsurile reparatorii s stabilesc în echivalent.
Diferenţa de teren considerată liberă de către contestator este afectată servituţilor locale şi altor amenajări de utilitate publică, precum 5 zone funcţionale de protecţie.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 164 din 17 mai 2007, admis contestaţia, a anulat Decizia nr. 251/2006 emisă de Primăria Municipiului Piteşti şi a dispus restituirea în natură a terenului de 100 mp situat în Piteşti, identificat de expert în schiţa de 1 fila 78, colorat cu culoare verde între reperele 10-3-12-11-10, teren ce est ocupat cu hala de service auto, iar pentru restul de suprafaţă de 278 mp, a fost obligaţi intimaţii la plata de despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul a făcut dovada că este persoană îndreptăţită la restituire, fiind proprietarul terenului conform actului de vânzare-cumpărare.
S-a mai arătat că prin raportul de expertiză s-a identificat terenul de 384 mp care este ocupat de o sală de sport, o hală de service auto construcţie provizorie din tablă, fără autorizaţie de construcţie şi alei de acces, toate aparţinând Liceului de Construcţii - Maşini.
Totodată, instanţa a apreciat că din suprafaţa de 384 mp poate fi restituit în natură doar suprafaţa de 100 mp ocupată de hala de service auto, iar pentru restul de 274 mp, reclamantul urmează să primească despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal intimatul Primarul Municipiului Piteşti, criticând-o pentru următoarele motive:
Instanţa de fond a ignorat probele administrate din care rezulta că terenul nu poate fi restituit în natură, deoarece este ocupat de sala de sport alei de acces, hală service auto şi zonă de protecţie a acestor construcţii, terenul aparţinând domeniului public, conform HG nr. 447/2002.
Se mai susţine că instanţa a încălcat astfel prevederile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 şi art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a legii care dispun obligaţia identificării terenului şi verificării destinaţiei acestuia pentru a nu fi afectate căile de acces sau amenajările subterane.
Curtea de Apel Piteşti a admis apelul prin Decizia civilă nr. 400/A din 19 noiembrie 2007, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că instanţa a preluat concluziile expertului topograf în sensul că imobilul construcţie ar fi una provizorie şi fără autorizaţie de construcţie, deşi o atare concluzie ar fi trebuit să fie însuşită de instanţă, nefondată pe alte probe din dosar, numai dacă ar fi fost făcută de un expert de specialitate-construcţii, ci nu de un expert cu specialitate topografie-cadastru.
Această afirmaţie a expertului topometru, inserată în cuprinsul raportului său, necoroborată cu nici o altă probă din dosar, nu putea fundamenta Decizia instanţei în sensul de a dispune restituirea în natură a terenului de 100 mp, deoarece în acest mod instanţa nu a cercetat fondul cauzei cu privire la cererea de restituire în natură a terenului.
Totodată, în calificarea acestei construcţii dacă este amenajare de utilitate publică, instanţa trebuia să aibă în vedere art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a legii.
De altfel, prima instanţă de fond nici nu a indicat temeiul de drept al dispoziţiei cuprinsă în hotărârea sa, ci a arătat numai că pentru restul de teren de 274 mp sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, fără a indica în concret norma juridică incidenţă.
Acest mod de soluţionare a cauzei de către prima instanţă de fond echivalează cu necercetarea fondului cauzei, astfel că faţă de dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., s-a admis apelul şi desfiinţată sentinţa atacată, cu trimitere spre rejudecare primei instanţe.
La data de 26 ianuarie 2008 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş sub nr. 309/109/2008.
Potrivit dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ. a fost administrată proba cu expertiză tehnică judiciară cu următoarele obiective: dacă respectiva construcţie este o amenajare de utilitate publică; în situaţia în care aceasta nu este de utilitate publică se va stabili data la care a fost edificata precum şi caracterul acesteia; să se arate dacă acea construcţie baracă metalică cu destinaţie depozit, de pe terenul de sport, prezintă fundaţie; să se arate caracteristicile acesteia, indicii tehnici; să se arate dacă este amplasată pe tot terenul contestatorului având în vedere concluziile expertizei topografice; să se arate destinaţia construcţiei.
După un prim ciclu procesual, în rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 156 din 30 iunie 2008, Tribunalul Argeş a admis contestaţia formulată a modificat dispoziţia nr. 251/2006 în sensul că a dispus restituirea în natură a terenului de 100 mp identificat de expertul tehnic judiciar D.G. în perimetrul de culoare verde ocupat de o parte a construcţiei metalice existente şi acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru restul suprafeţei de 284 mp şi pentru construcţia demolată în suprafaţă de 39,72 mp.
Au fost obligaţi intimaţii la 800 lei cheltuieli de judecată către contestator .
Prin Decizia civilă nr. 177A din 26 septembrie 208, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria municipiului Piteşti, Primarul municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 156 din 30 iunie 2008 a Tribunalului Argeş.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţele au reţinut, în esenţă, că suprafaţa de teren în litigiu poate fi restituită în natură, inclusiv suprafaţa de 100 mp de teren pe care se află o construcţie provizorie edificată în anul 1985, deoarece, aceasta reprezintă o construcţie fără fundaţie, uşă demolată.
Împotriva deciziei nr. 177A din 26 septembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs Primăria municipiului Piteşti, Primarul municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi susţinând că instanţa de apel a ignorat împrejurarea că terenul respectiv aparţine domeniului public al Municipiului Piteşti, reprezentând curtea liceului.
Prin notificarea nr. 154/6372 din 18 mai 2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură sau în echivalent a suprafeţei de teren de 384 mp şi construcţii în suprafaţă de 39,72 mp la un imobil situat în Piteşti.
Terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 205 din 9 octombrie 1974, astfel cum rezultă şi din anexa nr.4 a acestui act normativ (fila 22 dosar fond).
Regula generală instituită prin art. 1 alin. (1) şi (7) din Legea nr. 10/2001 republicată este aceea a restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv şi numai subsecvent, dacă această măsură nu este posibilă, repararea se va realiza prin echivalent.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, prin teren liber se înţelege acel imobil pe care s-au ridicat construcţii uşor demontabile.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, se constată că în mod corect instanţele au dispus restituirea în natură asupra feţei de 100 mp, deoarece din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că pe acest teren se află o porţiune a unei construcţii edificate în anul 1985, care reprezintă o construcţie provizorie fără fundaţie, uşor demontabilă, că această baracă metalică nu apare în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Piteşti şi că terenul în cauză nu este afectat de căi de acces sau amenajări de utilitate publică.
Totodată, cum restul suprafeţei de teren de 284 mp nu poate fi restituit în natură se constată că în mod corect s-a dispus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru acest imobil pe care s-a aflat şi o construcţie în suprafaţă de 39,72 mp.
Faţă de aceste considerente, constatând neincidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Primăria municipiului Piteşti, Primarul municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti prin Primar împotriva deciziei nr. 177A din 26 septembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 201.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4459/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4455/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
