ICCJ. Decizia nr. 4461/2010. Civil. Acţiune în constatare. Contestaţie în anulare - Recurs

Decizii civile ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 4461/2010

Dosar nr. 1077/1/2010

Şedinţa publică din 15 septembrie 2010

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 5 februarie 2010, S.G.D. a formulat, invocând dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 şi art. 318 C. proc. civ., contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 3220 din 18 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Contestatorul a arătat că Decizia a fost dată de judecătorii instanţei supreme cu încălcarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, care stabilesc în competenţa instanţelor de drept comun judecarea cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale.

Deşi a invocat excepţia de necompetenţă a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte nu s-a pronunţat asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, încălcându-se, astfel, dispoziţiile de ordine publică privitoare la competenţă.

Contestatorul a mai arătat că s-a încălcat nu doar principiul disponibilităţii, dar şi art. 129 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte nesoluţionând motivele de recurs invocate şi întemeiate pe dispoziţiile art. 29 alin. (1), (2), şi (3) din Legea nr. 47/1992.

În cuprinsul cererii, contestatorul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborat cu dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Excepţia invocată este inadmisibilă, deoarece nu are legătură cu judecata cauzei.

Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1991, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

În cauza de faţă, instanţa supremă este sesizată cu o cale extraordinară de atac - contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. - care presupune analizarea hotărârii atacate doar pentru motivele strict şi limitativ prevăzute de lege, respectiv încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă şi omisiunea de analizare a vreunui motiv de recurs.

Cum excepţia de neconstituţionalitate invocată de contestatori vizează art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, care se referă la procedura de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, este evident că nu are nici o legătură cu natura şi specificul judecăţii din calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.

In ceea ce priveşte contestaţia în anulare, aceasta este inadmisibilă.

Astfel, potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, iar potrivit art. 318 alin. (1) din Cod, hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate pe această cale atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Aşa cum s-a arătat, contestatorul pretinde că lăsarea nesoluţionată a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale reprezintă încălcarea normelor de competenţă absolută şi motiv al contestaţiei speciale reglementată de art. 318 C. proc. civ.

Or, aspectul invocat de contestator nu constituie motiv de contestaţie în anulare, pentru că eventuala omisiune a instanţei de a se pronunţa asupra unei cereri incidente nu constituie nici încălcare a normelor de competenţă şi nici omisiune de pronunţare asupra vreunui motiv de casare sau modificare.

Faţă de cele arătate, contestaţia în anulare este inadmisibila şi va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare declarată de contestatorul S.G.D. împotriva deciziei nr. 3220 din 18 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 4463/2010. Civil. Strămutare. Revizuire -...  ICCJ. Decizia nr. 4457/2010. Civil. Pretenţii. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4461/2010. Civil. Acţiune în constatare. Contestaţie în anulare - Recurs