ICCJ. Decizia nr. 4464/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4464/2010
Dosar nr. 1286/1/2010
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 9442 din 18 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins contestaţia în anulare formulată de B.N. împotriva deciziei civile nr. 4270 din 26 iunie 2008 pronunţată de aceeaşi instanţă.
In motivarea deciziei instanţa a reţinut că partea interesată, potrivit dispoziţiilor art. 317 pct. 1 C. proc. civ., poate solicita anularea unei hotărâri irevocabile, sub motiv că procedura de chemare în instanţă pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit dispoziţiilor legale, cu condiţia să nu fi putut invoca acest viciu pe calea apelului sau a recursului.
Cum, în speţă, contestatorul B.N. nu a invocat necitarea sa legală pentru termenul de judecată din 15 mai 2007 nici pe calea apelului şi nici a recursului, Înalta Curte a constatat că nu poate primi critica formulată în acest sens pe calea contestaţiei în anulare.
Totodată, s-a reţinut că partea interesată poate solicita anularea unei hotărâri rămase irevocabile, potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., când instanţa de recurs a săvârşit greşeli materiale, adică greşeli în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Cum, în speţă, contestatorul B.N. a invocat săvârşirea de către instanţa de recurs nu a unor greşeli materiale ci a unei greşeli de judecată, constând în aceea că a dispus, în mod eronat, respingerea recursului motivat de faptul că nu ar fi probat existenţa dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, Înalta Curte a constatat că nu poate primi nici acest motiv de contestaţie.
Prin cererea înregistrată la data de 12 februarie 2010, B.N. a cerut revizuirea deciziei civile nr. 9442 din 18 noiembrie 2009, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 322 pct. 2, 5 şi 7 C. proc. civ., cu trimitere la dispoziţiile art. 281, art. 2811 şi art. 2812 C. proc. civ.
Prin aceeaşi cerere, B.N. a cerut şi anularea deciziei mai sus menţionate, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
În motivarea cererii în anulare s-a susţinut că motivul relativ la necitarea sa pentru termenul de judecată din 15 mai 2007 a fost invocat atât pe calea apelului cât şi a recursului, motiv pentru care, în mod greşit Înalta Curte, prin Decizia nr. 9442 din 18 noiembrie 2009, a reţinut că nu ar fi îndeplinită această condiţie, cu consecinţa respingerii contestaţiei în anulare.
In dovedirea condiţiei mai sus arătate, contestatorul a susţinut însă că se impune refacerea paginii nr. 4 din cererea de apel şi celei cu nr. 6 din cererea de recurs, în condiţiile art. 583 C. proc. civ., susţinând că acestea sunt înscrisurile care erau de natură să confirme susţinerile sale referitoare la faptul invocării viciului de procedură în apel şi recurs, cu menţiunea că ele nu se mai găsesc în dosare.
Analizând cererea de revizuire dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
In drept, potrivit art. 324 alin. (1) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi el se socoteşte, în cazurile de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 2, 5 şi 7, după distincţiile prevăzute la pct. 1 şi pct. 4 ale alin. (1) al art. 324.
Anume, termenul de o lună curge de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţarea hotărârilor, respectiv a ultimei hotărâri şi, după caz, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ca temei al revizuirii ori din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
In speţa dedusă judecăţii, se constată că revizuentul B.N. a formulat tardiv, la data de 12 februarie 2010, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 9442 din 18 noiembrie 2009, adică după expirarea termenului de o lună de la pronunţare, fără a susţine şi dovedi aspecte care să se circumscrie motivelor de revizuire invocate şi, respectiv, care să fie de natură să determine calcularea termenului de o lună de la un alt moment din cele prevăzute de dispoziţiile legale mai sus-arătate.
Analizând critica care se încadrează în motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate fii primită pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare specială, reglementată prin dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., este o cale extraordinară de atac, admisibilă doar în condiţiile restrictive prevăzute de această dispoziţie legală, anume în cazul în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale sau în cazul în care, respingând recursul, instanţa a omis să cerceteze vreunul din motivele invocate de recurent.
Statuând că se poate cere anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile sub motivul săvârşirii de către instanţa de recurs a unei greşeli materiale, legiuitorul a avut în vedere acele hotărâri prin care instanţa a soluţionat calea de atac a recursului.
În speţa dedusă judecăţii, contestatorul B.N. invocă săvârşirea unei greşeli materiale nu de către instanţa de recurs, cerinţă impusă de dispoziţiile legale mai sus arătate, ci de către instanţa care a soluţionat contestaţia în anulare.
Anume, contestatorul afirmă că Înalta Curte a reţinut, în mod greşit, cu ocazia pronunţării deciziei nr. 9442 din 11 noiembrie 2009, că nu ar fi invocat pe calea apelului şi a recursului faptul necitării sale la termenul de judecată din 15 mai 2007, fără a observa că anumite înscrisuri lipsesc din dosare.
In argumentarea criticii, petentul susţine şi că înscrisurile doveditoare ale faptului că a invocat viciul de procedură în apel şi recurs, anume pagina 4 din cererea de apel şi pagina 6 din cererea de recurs, ar fi dispărute şi în prezent din dosare, sens în care solicită refacerea lor, în procedura prevăzută de art. 583 C. proc. civ.
O astfel de solicitare, de refacere a unor înscrisuri pretins dispărute nu poate fi însă primită în cadrul acestei proceduri judiciare, în care se analizează cu prioritate admisibilitatea contestaţiei în anulare. Totodată, este de observat că această procedură, a refacerii înscrisurilor dispărute, conform dispoziţiilor art. 583 alin. (1) C. proc. civ., este în sarcina instanţelor care au judecat apelul sau, după caz, recursul.
Aşa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că nu poate nici contestaţia în anulare dedusă judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire declarată de revizuentul B.N. împotriva deciziei civile nr. 9442 din 11 noiembrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 7394/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.N. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4474/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4463/2010. Civil. Strămutare. Revizuire -... → |
|---|
