ICCJ. Decizia nr. 4507/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4507/2010
Dosar nr. 4195/85/200.
Şedinţa publică din 16 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele.
La 14 octombrie 2008, reclamanta B.(născută M.)D. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Sibiu, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 5214 din 8 septembrie 2008 şi restituirea în natură a imobilului situat în Sibiu, înscris în C.F. 2686 Şelimbăr, nr. top. 1108713/1/19.
In motivarea contestaţiei, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamanta a susţinut că imobilul revendicat îi aparţine şi a fost preluat de stat fără titlu valabil, conform Decretului nr. 223/1974, iar prin dispoziţia atacată pârâtul i-a respins cererea de restituire în natură, propunând Comisiei Centrale să-i acorde despăgubiri într-un cuantum neprecizat.
Pe parcursul procesului, reclamanta şi-a precizat contestaţia, învederând că solicită, tot în temeiul Legii nr. 10/2001, anularea parţială a dispoziţiei şi obligarea pârâtului să propună Comisiei Centrale acordarea de despăgubiri în cuantumul stabilit prin expertiza tehnică de evaluare.
Tribunalul Sibiu, secţia civilă, prin sentinţa nr. 48 din 19 ianuarie 2009, a admis contestaţia precizată, a anulat art. 2 al dispoziţiei atacate, 1-a obligat pe pârât să propună Comisiei Centrale ca pentru imobilul revendicat să se acorde despăgubiri băneşti egale cu echivalentului în lei al sumei de 35.000 Euro şi a păstrat celelalte prevederi ale aceleiaşi dispoziţii.
S-a reţinut că:
- imobilul în discuţie a aparţinut reclamantei, de la care a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, cu plata unor despăgubiri de 45.083 lei.
- ulterior, apartamentul a fost înstrăinat către chiriaşi, conform Legii nr. 112/1995, iar prin dispoziţia contestată pârâtul a respins cererea reclamantei de restituire în natură şi a propus Comisiei Centrale acordarea de despăgubiri al căror cuantum nu l-a stabilit;
- potrivit expertizei extrajudiciare efectuate la cererea reclamantei, valoarea apartamentului preluat abuziv de stat se ridică la 35.000 Euro.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 108 din 29 mai 2009, a admis apelul declarat de pârât şi a schimbat sentinţa, în sensul respingerii acţiunii.
S-a reţinut că, potrivit art. 20 alin. (2)-(3) din Legea nr. 10/2001, art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi prevederilor HG nr. 1095/2005, pentru imobilele vândute în baza Legii nr. 112/1995 se acordă exclusiv măsuri reparatorii în echivalent, iar unitatea deţinătoare poate formula doar propuneri motivate de acordare a despăgubirilor, al căror cuantum trebuie să fie stabilit de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnat/ă de Comisia Centrală.
Reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii apelului promovat de pârât şi menţinerii sentinţei.
In motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a susţinut că art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede că dispoziţia emisă de entitatea notificată trebuie să conţină sumele ce urmează a se acorda cu titlu de despăgubire şi să fie însoţită de întreaga documentaţie.
Aceste critici sunt nefondate deoarece:
- textul invocat de recurentă se referă la dispoziţiile/deciziile în care „s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire", deci emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor anterior modificărilor operate asupra Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005;
- dispoziţia contestată de reclamantă a fost însă emisă la 8 septembrie 2008, ceea ce înseamnă că notificarea acesteia nu era soluţionată la data intrării în vigoare a legii modificatoare;
- în atare situaţie notificarea reclamantei trebuia să fie analizată conform noii reglementări instituite prin art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în actuala redactare) şi art. 16 alin. (2) şi urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005;
- or, potrivit textelor enunţate, în ipoteza imposibilităţii restituirii în natură, atribuţiile unităţii deţinătoare sau entităţii învestite cu soluţionarea notificării se limitează fie la acordarea, în compensare, de bunuri sau servicii, fie la emiterea dispoziţie/deciziei motivate cu propuneri de acordare a despăgubirilor, cuantumul concret al acestor măsuri reparatorii urmând să fie stabilit de Comisia Centrală, în baza raportului de evaluare întocmit de evaluatorul desemnat tot de comisia menţionată;
- prin urmare, dispoziţia contestată în cauză este conformă actualei reglementări, pârâtul neavând nicio atribuţie în procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor ce se vor acorda reclamantei pentru imobilul preluat abuziv de stat.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă B.D. împotriva deciziei civile nr. 108/A din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4505/2010. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4504/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
