ICCJ. Decizia nr. 453/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 453/2010
Dosar nr.12396/3/2008
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 28 martie 2008 sub nr. 12396/3/2008, reclamanţii D.G., D.M.S., au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, solicitând anularea dispoziţiei nr. 9473 din 7 februarie 2008, în sensul de a se constata că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii pentru întregul imobil situat în Bucureşti, parte în natură, parte în echivalent şi restituirea în natură a terenului liber.
În motivarea cererii se arată că prin notificarea formulată la 13 noiembrie 2001, au solicitat acordarea de despăgubiri băneşti, neavând cunoştinţă că o parte din teren este liber şi poate fi restituit în natură. Se mai arată de asemenea că, imobilul în litigiu a fost proprietatea autoarei reclamanţilor şi a fost preluat de stat în mod abuziv conform Decretului nr. 92/1950 de la T.P., deşi la momentul preluării acesta nu mai era în viaţă fiind decedată din data de 8 iunie 1949.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1365 din 25 septembrie 2008 a admis contestaţia, a anulat în parte dispoziţia nr. 9473 din 7 februarie 2008 şi a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii pentru întregul imobil situat în Bucureşti; a dispus restituirea în natură a terenului liber în suprafaţa de 389 mp şi s-au menţinut celelalte menţiuni ale dispoziţiei emise de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, la data preluării abuzive, imobilul în discuţie se afla în proprietatea autoarei contestatorilor, aceştia sunt singurii moştenitori, care au formulat notificare pentru întregul imobil, şi drept urmare sunt persoane îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii. În ceea ce priveşte modalitatea de restituire s-a reţinut în considerentele hotărârii că terenul ce poate fi restituit în natură este traversat de un traseu electric subteran, care poate fi deviat în afara terenului iar pentru restul terenului în suprafaţă de 581 mp se vor menţine dispoziţiile stabilite în actul emis de primar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General al Capitalei, aducând critici de netemeinicie şi de nelegalitate susţinând că în soluţionarea cauzei nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr.10/2001 pentru a solicita restituirea integrală a proprietăţii, întrucât dreptul acesta este stabilit sub formă de cotă parte şi reclamanţii nu au decât cota de 9/21 din proprietate fiecare şi că nu s-a verificat situaţia juridică a imobilului, deoarece terenul nu poate fi restituit în natură, fiind afectat nu numai de cabluri electrice ci şi de elemente de sistematizare, respectiv parc amenajat, spaţiu verde amenajat cu borduri, copaci, platformă beton.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 385 din 9 iunie 2009, cu majoritate a respins apelul ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a reţinut că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii pentru întregul imobil şi nu doar pentru cotele menţionate în dispoziţia emisă de apelantă. Referitor la modalitatea de restituire a reţinut instanţa de apel că terenul în suprafaţă de 389 mp identificat de cei doi experţi este liber de construcţii, fiind doar un teren asfaltat şi folosit ca parcare, delimitat prin borduri, traversată de o fâşie de pomi, astfel că în mod corect a fost restituit în natură. Terenul în suprafaţă de 389 mp în discuţie nu poate fi considerat ca intrând sub incidenţa excepţiilor de la restituirea în natură, în condiţiile Legii nr. 10/2001, pentru simplul fapt că este asfaltat. Nici faptul că terenul este traversat de un cablu electric nu constituie impediment la restituirea în natură.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul critică hotărârea sub următoarele aspecte:
Dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile în speţa supusă analizei, având în vedere procesul-verbal din 3 noiembrie 1949 din care rezultă că preluarea s-a făcut de la fostul proprietar T.P., iar P.T. este persoana de la care s-a preluat doar cota de 9/12 şi nu întregul imobil.
S-a reţinut greşit posibilitatea restituirii în natură a suprafeţei de 389 mp teren atâta vreme cât terenul este afectat de elemente de sistematizare, trotuar pietonal, alee acces bloc, spaţiu verde, parcaj amenajat.
Raportul de expertiză efectuat în cauză atestă prezenţa elementelor de sistematizare, conţinutul său fiind interpretat greşit de instanţe.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele:
Analizând primul motiv de recurs, se constată că în mod corect s-a reţinut în speţa supusă analizei incidenţa dispoziţiilor art. 4 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001.
Legea specială de reparaţie, Legea nr. 10/2001 cuprinde mai multe dispoziţii noi care derogă de la dreptul comun, tocmai în scopul de a facilita repararea abuzurilor săvârşite în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Astfel, s-a dovedit în cauză necontestat, că reclamanţii au calitate de moştenitori – sunt persoane îndreptăţite la restituirea – iar potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 modificată, de cotele moştenitorilor care nu au formulat notificare vor profita reclamanţii care au depus notificare în termen, conform Legii nr. 10/2001.
În aplicarea Legii nr. 10/2001 nu operează regula unanimităţii în cazul indiviziunii indiferent de izvorul acesteia.
Legea nr. 10/2001 având un caracter reparator, măsurile de restituire în natură sau prin echivalent pot fi solicitate de persoana îndreptăţită după procedura instituită, adică prin notificarea adresată în temeiul legal entităţii deţinătoare a imobilului.
Dreptul poate fi exercitat de cel care optează să şi-l valorifice şi să-l apropie, fără a fi condiţionat de o eventuală atitudine a altui moştenitor, deoarece, în caz contrar, legea ar fi golită de conţinut.
Referitor la analiza celui de-al doilea motiv de recurs – imposibilitatea restituirii în natură a suprafeţei de 389 mp teren, fiind afectat de elemente de sistematizare.
Art. 2 şi art. 7 din Legea nr. 10/2001 instituie ca regulă acordarea măsurilor reparatorii în natură, iar ca excepţie repararea prin echivalent şi se aplica numai atunci când există o imposibilitate obiectivă de restituire a imobilului în natură.
În speţa supusă analizei s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 389 mp teren, deşi din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă necontestat că terenul este afectat de un traseu electric subteran.
Mai mult, recurenta susţine constant că acest teren este afectat şi de elemente de sistematizare, trotuar pietonal, alee acces bloc, spaţiu verde, aşa cum atestă de fapt şi schiţa terenului aflată la fila 119 din dosar fond.
Având în vedere că expertizele efectuate în cauză sunt contradictorii şi cu privire la suprafaţa de teren ce urmează a fi restituită în natură, este necesar a se stabili exactitatea afirmaţiilor şi se va evidenţia dacă suprafaţa de teren în litigiu este utilă pentru normala folosinţă a blocului.
Lămurirea acestor aspecte este esenţială pentru corecta soluţionare a cauzei, în contextul art. 10 alin. (3) coroborat cu art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, deoarece trebuie să se facă distincţia cuvenită între „teren liber" şi „teren liber ce poate fi restituit în natură", fiind de principiu că posibilitatea restituirii în natură a terenului liber este subordonată afectaţiunii sale.
Faţă de cele expuse, legalitatea soluţionării cauzei este deficitară pe fondul acesteia, astfel că se impune, în temeiul art. 313 C. proc. civ., casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 385 din 9 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1278/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1253/2010. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
