ICCJ. Decizia nr. 4562/2010. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4562/2010
Dosar nr. 6346/62/2009
Şedinţa publică din 17 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 267 din 30 octombrie 2009, Tribunalul Braşov, secţia civilă, a respins cererea formulată de reclamantul Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor din Ministerul Administraţiei şi Internelor, în contradictoriu cu pârâtul T.M., reţinând, în considerentele sentinţei, că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru restrângerea exerciţiului dreptului la liberă circulaţie a unui cetăţean român în condiţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, astfel cum acestea sunt enunţate în jurisprudenţa Curţii de Justiţie de Comunităţilor Europene, în aplicarea art. 27 din Directiva 2004/38/CE.
Apelul declarat de către reclamantă împotriva sentinţei menţionate a fost anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr. 3 din 14 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997, reţinând că este neîntemeiată cererea apelantei de acordare a unui termen de judecată mai îndelungat, după data de 01 februarie 2010, în vederea timbrării, invocând motive administrative.
Procedura de soluţionare a acestei cauze impune acordarea unor termene de judecată speciale, tocmai pentru a nu fi afectate interesele intimatului-pârât.
La data înregistrării cererii de apel, 11 decembrie 2009, cerinţa timbrajului putea fi îndeplinită, deoarece apelanta nu era încă desfiinţată şi nu putea invoca imposibilitatea administrativă arătată pe parcursul judecăţii.
H.G. nr. 1367/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date - instituţie nou formată prin comasarea prin fuziune a Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor şi Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date, care s-au desfiinţat -, a fost publicată în M. Of. la data de 25 noiembrie 2009, însă a intrat în vigoare la 25 decembrie 2009, după promovarea apelului şi după primul termen de judecată, dată până la care apelanta avea obligaţia legală de a timbra apelul.
Imposibilitatea financiară de achitarea taxei judiciare de timbru, pentru motivul că nu are deschidere de cont decât după data de 01 ianuarie 2010, nu o exonerează de răspundere pentru nerespectarea obligaţiei de timbrare în termenul legal, cu atât mai mult cu cât taxele cerute sunt foarte mici - 4 RON şi 15 bani -, raportat la costurile instanţei care ar fi apărut în situaţia unei amânări nejustificate a cauzei.
Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, criticând-o pentru nelegalitate şi susţinând, în esenţă, că în mod greşit a fost aplicată, de către instanţa de apel, sancţiunea anulării cererii, în condiţiile în care s-a făcut dovada imposibilităţii achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, atât la termenul din 07 ianuarie 2010, cât şi la cel din 14 ianuarie 2010, pentru motivele prezentate în adresele depuse la dosar.
Astfel, direcţia nou înfiinţată, în baza actului normativ publicat în M. Of. la data de 25 noiembrie 2009 şi care urma a intra în vigoare la 30 de zile de la data publicării, devenea operaţională din punct de vedere financiar după data 01 februarie 2010, de îndată ce se efectuau deschiderile de credit aferente anului 2010, sens în care s-au formulat cereri de amânare a cauzei, nelegal ignorate de către instanţa de apel.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Conform art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997, sancţiunea anulării cererii, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei legale de plată a taxei judiciare de timbru la momentul formulării cererii susceptibile de timbrare ori la momentul stabilit de instanţă în acest scop, operează pentru o neîndeplinire culpabilă a îndatoririi procesuale ce revine părţii în proces.
Or, în cauză, nu este vorba despre o asemenea atitudine culpabilă a reclamantei, care a justificat imposibilitatea obiectivă de achitare a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar aferente cererii de apel, pentru raţiuni administrative care subzistau atât la data promovării căii ordinare de atac, cât şi la termenul la care sancţiunea a fost efectiv aplicată.
Astfel, la data formulării cererii de apel, 11 decembrie 2009, fusese publicat în M. Of. actul normativ de înfiinţare a noii persoane juridice, respectiv H.G. nr. 1367/2009 (la data de 25 noiembrie 2009), ce urma a intra în vigoare în 30 de zile de la publicare.
Ca atare, cererea de apel a fost formulată tot de către instituţia supusă operaţiunii de comasare prin fuziune, din moment ce noua instituţie nu funcţiona în condiţii de legalitate, fără ca Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor să mai dispună de bugetul instituţiei, în curs de predare în gestiune noii instituţii înfiinţate prin reorganizare judiciară.
De asemenea, la data de 14 ianuarie 2010, când instanţa de apel a aplicat sancţiunea anulării cererii de apel, deşi noua instituţie funcţiona legal, nu avea încă deschidere de cont pentru anul 2010, după cum se arată în adresele depuse la dosar, astfel încât se afla în imposibilitate de a face orice fel de plăţi, inclusiv pentru achitarea taxei datorate în cauză.
În aceste condiţii, sancţiunea procesuală a fost nelegal aplicată, nefiind vorba despre o atitudine procesuală culpabilă a titularului cererii de apel şi, fiind întrunit cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa decizia de apel, urmând a trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva deciziei nr. 3/Ap din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecarea apelului, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4566/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4555/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
