ICCJ. Decizia nr. 4627/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4627/2010
Dosar nr. 27512/3/2008
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 iulie 2008, reclamantul N.A.A. a formulat în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., contestaţie în anulare împotriva sentinţei civile nr. 605 din 7 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a cărei desfiinţare a solicitat-o.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în mod greşit intimata i-a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea imobilului F.M.F. din Miercurea Ciuc, ce a constituit proprietatea autorului său, N.G., astfel cum rezultă din actele dosarului.
A mai arătat că instanţa ce a pronunţat sentinţa atacată nu a avut în vedere faptul că a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, anexând actele doveditoare ale dreptului de proprietate referitoare la acest imobil, pretinse de textul art. 22 din Legea nr. 10/2001.
A susţinut că în speţă a fost greşit aplicată legea, normele procedurale în materie de competenţă, fiind totodată încălcat principiul contradictorialităţii.
În drept, astfel cum s-a precizat la data de 21 octombrie 2008, cererea a fost încadrată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 504 din 6 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată de reclamant.
S-a reţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu respectarea normelor procedurale în materie, fiind pronunţată de tribunal în concordanţă cu dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 ce reglementează competenţa acestei instanţe în soluţionarea unei atari cereri.
Apelul declarat de reclamantul contestator împotriva susmenţionatei hotărâri a fost respins ca tardiv formulat prin Decizia nr. 626A din 26 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reţinându-se că a fost declarat peste termenul legal şi în lipsa declaraţiei de apel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând casarea deciziei precum şi a sentinţei şi restituirea în natură a fabricii de mobilă din Miercurea Ciuc ce a aparţinut autorului său.
Recursul a fost încadrat în drept pe dispoziţiile art. 209 - 308 C. proc. civ. şi vizează încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă.
Deşi a făcut dovada că străbunicul său N.G. a decedat în anul 1923 în Ungaria şi că imobilul solicitat, ce a constituit proprietatea acestuia, a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, poziţia nr. 35 în anexa la decret, i-a fost refuzat dreptul la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Referitor la calea de atac dedusă judecăţii, se constată următoarele:
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuia să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, astfel cum prescrie art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind cele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea uneia dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unuia critici privind soluţia dată de instanţă, raportat la motivul de recurs invocat.
Or, în speţă, contestatorul a declarat prezentul recurs fără să indice vreunul dintre motivele de casare/modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. şi fără să dezvolte critici care să privească soluţia pronunţată în apel (respingerea apelului ca tardiv), context în care, constatând că nu sunt date motive de ordine publică ce ar fi putut fi invocate şi din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ. se va constata nulitatea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul N.A.A. împotriva deciziei nr. 626 A din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 462/2010. Civil. Obligaţie de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 4629/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
