ICCJ. Decizia nr. 4754/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4754/2010
Dosar nr. 14601/301/2009
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău, secţia civilă, la 10 septembrie 2008, reclamanta P.V. a chemat în judecată pe pârâtele SC B. SA şi SC B. SA, sucursala Bacău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună eliberarea unei noi cărţi de muncă pe numele său, fără menţiunea suspendării contractului individual de muncă în baza art. 52 alin. (1) lit. c) C. muncii şi să-i fie acordate toate drepturile salariale cuvenite, precum şi concediul anual de odihnă.
La 18 februarie 2009, reclamanta şi-a precizat acţiunea, solicitând înscrierea corectă în cartea de muncă a perioadei cuprinse între 29 ianuarie 2004 – 20 martie 2006, ca reprezentând vechime în muncă şi să i se acorde drepturile salariale constând în majorări cuvenite personalului SC B. SA pentru anii 2004 şi 2005, neevidenţiate nici în cartea de muncă.
Tribunalul Bacău, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 547/D din 1 aprilie 2009, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta SC B. SA şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, reţinând că, în raport de temeiul juridic al acţiunii - art. 8 din Decretul nr. 92/1976, împotriva refuzului de a înscrie în cartea de muncă unele date sau de a efectua rectificările şi completările solicitate, titularul carnetului de muncă se poate adresa cu plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul unitatea care a luat măsura respectivă.
La Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, în şedinţa publică din 19 noiembrie 2009, reclamanta prin avocat a depus la dosar o precizare a acţiunii prin care a solicitat obligarea pârâtei SC B. SA să plătească şi să facă dovada plăţii contribuţiilor către Casa de Asigurări de Sănătate, către Casa de Pensii, precum şi a plăţii contribuţiei pentru şomaj pentru perioada în care i-a fost suspendat contractul individual de muncă.
S-a solicitat, totodată, obligarea pârâtei la calcularea majorării salariale intervenite în anul 2004, la plata drepturilor salariale restante, începând cu 2004 şi la plata indemnizaţiilor de concediu de odihnă corespunzător perioadei de suspendare a contractului individual de muncă.
În aceeaşi şedinţă, pârâta SC B. SA a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, în ce priveşte al doilea capăt de cerere, solicitând disjungerea acestuia şi declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bacău, în raport de dispoziţiile art. 67 lit. a) din Legea nr. 168/1999.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1155 din 28 ianuarie 2010, a admis excepţia necompetenţei materiale în ce priveşte soluţionarea celui de-al doilea capăt de cerere, a disjuns primul capăt de cerere precizat, având ca obiect efectuarea de menţiuni în carnetul de muncă, formând un nou dosar, cu termen la 11 martie 2010, cu citarea părţilor.
S-a declinat competenţa de soluţionare al celui de-al doilea capăt de cerere în favoarea Tribunalului Bacău şi, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a reţinut că cel de-al doilea capăt de cerere are ca obiect pretenţii salariale, astfel încât competenţa de soluţionare a acestuia revine, conform dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. şi art. 284 C. muncii, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul reclamantul, în speţă Tribunalul Bacău.
S-a considerat că cele două capete de cerere sunt distincte, soluţionarea unuia nefiind legată de hotărârea ce s-ar putea pronunţa asupra celuilalt, astfel că acestea pot fi judecate separat, motiv pentru care s-a apreciat că nu operează prorogarea legală de competenţă prevăzută de art. 17 C. proc. civ.
Investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă la 16 februarie 2010, Curtea va constata că, în speţă, competenţa soluţionării celui de-al doilea capăt de cerere din acţiunea reclamantei P.V. revine Tribunalului Bacău pentru considerentele ce succed:
Prin cel de-al doilea capăt din cererea introductivă, astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata contribuţiilor către fondurile speciale de asigurări sociale, precum şi la plata unor drepturi izvorând din contractul individual de muncă, respectiv indemnizaţia pentru concediul de odihnă şi majorările salariale ce i se cuvin pentru anii 2004 şi 2005.
Ca atare, acest capăt de cerere are ca obiect pretenţii de natură salarială, conform art. 284 C. muncii, de competenţa materială a tribunalului.
Prin raportare la dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., în speţă, competenţa soluţionării acestor pretenţii, rezultate din executarea contractului individual de muncă dintre reclamantă şi angajator, revine tribunalului în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
Având în vedere că domiciliul reclamantei P.V., indicat prin cererea introductivă, se află în Bacău, competenţa soluţionării pretenţiilor menţionate revine Tribunalului Bacău.
Dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 284 C. muncii stabilesc o competenţă absolută în sensul art. 159 C. proc. civ., de la care nu se poate deroga.
Curtea va avea în vedere şi împrejurarea că, prin sentinţa de declinare, Tribunalul Bacău nu a apreciat ca fiind accesoriu al doilea capăt al acţiunii reclamantei, pentru a putea opera astfel prorogarea legală de competenţă prevăzută de art. 17 C. proc. civ.
Curtea va reţine că, de altfel, cele două capete de cerere au individualitate proprie, soluţionarea unuia nefiind legată de hotărârea ce s-ar putea pronunţa asupra celuilalt, astfel încât cele două cereri se pot judeca în mod separat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili în favoarea Tribunalului Bacău competenţa materială a soluţionării celui de-al doilea capăt din cererea reclamantei P.V., având ca obiect obligarea pârâtelor SC B. SA şi SC B. SA, sucursala Bacău, la plata contribuţiilor către fondurile de asigurări sociale, precum şi plata unor drepturi izvorând din contractului individual de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a celui de-al doilea capăt de cerere din acţiunea precizată formulată de reclamanta P.V. având ca obiect drepturi salariale în favoarea Tribunalului Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4757/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4744/2010. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
